duminică, 19 noiembrie 2017

E deja mâine în Thailanda

În doar câteva ore urmează să părăsesc țara și continentul european. Prin geamurile fumurii ale autocarului pe care l-am luat din Deva cu destinația Timișoara, pâlcuri de lumină vin și pleacă în încercarea lor de a agăța realitatea mată a unei nopți de noiembrie.

În spatele nostru, tot ceea ce conta vreodată, se disipă încet și se coagulează într-o singură amintire care se strânge continuu.




sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Mă iert și iert

Mă iubesc și iubesc


Ceea ce urmează să scriu e pentru tine:



Nu știu cine ești deși ne cunoaștem dintotdeauna. Nu știu dacă drumul vieții tale e unul neted sau dimpotrivă, pietruit. Și, deși îți vine greu să crezi asta, eu te iubesc necondiționat și prin aceste cuvinte îmi pun toată energia în mâinile tale scriindu-ți că totul e bine.


Totul e bine, îți vine să crezi?

Viața ta, viața mea, e suma sentimentelor noastre. Dacă a fost vreodată cineva care te-a oprit din drumul tău spre fericire, a purtat un singur nume: tu. Pentru că tu ai puterea să schimbi din rădăcină propria ta existență. Chiar acum.

Tu ai tot dreptul divin de a fi fericit/ă. Ești tot ceea ce te-ai gândit vreodată că ai putea deveni. Ești propria ta șansă, propriul tău obstacol, ești toate visele pe care le-ai crezut și care au devenit realitate.


Poți afla adevărul despre cine ești doar atunci când îți acorzi răgaz și te așezi la o poveste cu tine însuți pentru că nimeni, nimeni nu poate să pășească în locul tău sau să simtă pentru tine.


Ai o putere nemărginită. Du-te și vorbește-ți. Uită-te înăuntrul tău și vezi, simte. Ești o ființă minunată, perfectă din toate punctele de vedere. Odată cu conștientizarea a ceea ce ești tu cu adevărat, vei începe să te iubești din nou.


Iar iubirea...

Iubirea e singurul mod de a spune Universului: Hei, sunt aici.

luni, 6 noiembrie 2017

Madrugada

E despre iubire în dimineața aceasta.



Fii bun/ă. Bunătatea din noi nu e nicicând suficientă. În momentul când ai convingerea că ești o persoană bună, greșești.


Fii împăcat/ă cu lumea. Pentru că toți oamenii pe care îi întâlnești sunt propria ta persoană în diferite circumstanțe ale vieții.


Fii senin/ă. Energia ta poate schimba cu un simplu zâmbet viața tuturor.


Visează. E gratis.


Ești deja ceea ce vrei să fii. Tu, simte!


Fără regrete. Pentru că nu e nimic greșit în tot ceea ce faci. Drumul tău e o contiună șlefuire a conștiinței.


Și dacă ai citit până aici, vreau să știi că te iubesc. Oricare ai fi tu. Ai încredere că iubirea vindecă timpul.

duminică, 5 noiembrie 2017

Satul.

E o duminică superbă de noiembrie. Satul se scaldă în primele conuri de lumină care lovesc cele din urmă bâlbâieli ale Dealurilor de Vest. Ceața se ridică domol ca o fetișcană care încearcă rochia de mireasă a mamei pentru prima dată, făcând pași mici, atemporali, prin fața oglinzii.

Pe ulițele șerpuite care au văzut năpârlindu-mi copilăria, noiembrie e doar un nume cenușiu care suflă frunze încoace și-n colo într-un dans continuu, milenar, al cărui solfegiu decojește destinele celor care, acum, înalță ofrande prin coșurile de fum ale sobelor. O mahmureală călâie se încolăcește alunecând pe ramurile despuiate ale copacilor ca un melc gigant care va înghiți până la urmă totul.


Eu.

Eu sunt gândurile mele pe care le las să zboare. Sunt toate semințele pe care le-am sădit cândva în mine.

Eu sunt propria mea iluzie și propriile mele așteptări. Sunt toate dorințele pe care le-am avut de-a lungul șlefuirii. Și, dacă a fost vreun obstacol în calea mea, acela am fost eu.

Eu sunt tot ceea ce ține de mine. Sunt deopotrivă apă și pământ, sunt bine și rău.