în seara când satul a murit
clopotul mugi de trei ori
înainte să să spargă așa
cum sparji o uiagă de sticlă
cioburile să făcură râuri
de lacrimi care buie pă uliță
și din hornurile caselor tăte
cucuvelele or zburat, spăriete
de zici că de pe Cioacă, ca un
potop de vină care calcă prunii
în ultima zi de pă pământ,
când moartea coboară e mult
prea devreme să moară satul
- cum c-a murit? -așa! e mort!
a murit aseară târziu la jumăta la
zăce crâznicu a dat drumu la caii
lu sântoader era prima dată când
se-ntâmpla asta - și ultima - pentru
că de pă cioacă moartea coboară și
mureșul se încovoaie de durere s-au
scuturat toți ardeii capia din grădini
și mormintele bunicilor noștri s-or
crăpat ca să iasă.
