Expresul de Mumbai

 Mai ții minte când eram

pe trenul de Mumbai

fără loc sau merinde?

Mairaj îi spunea soției sale,

Umaira.

Oamenii se-ngrămădesc,

îți intră-n vene, ca mai apoi

să îi transpiri prin pori. 

Pani, pani, pani

Stațiile zbor din șine.

De-acum nu mai e mult și

trenul va porni

Cichi cichi cichi

Un miliard de ghiozdane

stau atârnate

ca niște bomboane

de Crăciun.

Mai ții minte când eram 

pe expresul de Mumbai?

Voiam să ajungem cât mai repede.

Oamenii se-ngrămădesc,

ți se imprimă pe corp și 

se lipesc așa încât 

din trenul acesta vom ieși

cu toții un singur trup.

Ca o plastilină de culoarea pielii 

cu multe nasuri și inimi.

Pani, pani, pani

Oamenii stau înghesuiți: pe scaun 

sau în picioare

(care-cum)

Și plouă mărunt, sau e soare:

nici nu mai știi de la atâta ceai.

Ciki ciki ciki

(sau cum s-o scrie bomboane în hindi)

nu mai e mult și vom ajunge

în Mumbai.

De-acum, se văd zgârie-norii

pe care cresc mușchi verzi

și cărnoși, și melci, și ferigi.

Suntem aproape,

Mairaj îi spunea soției sale,

Umaira.

Mumbai Express. Dadar, Maharashtra. India. 6 septembrie 2022