Renașterea axiologică: dimensiunea pedagogică. Articol Manifest

Manifestul Pedagogic al Renașterii Axiologice: Pentru o educație bazată pe sens, dezvoltarea încrederii de sine și valorii umane 

✨Abstract:

     În zorii unei noi epoci educaționale – cea a Renașterii Axiologice – pe care am propus-o în cadrul cursului de Educație și Cultură Digitală la Universitatea Edinburgh din Scoția, acolo unde urmez cursurile de Masterat în Științe, se naște nevoia de a regândi radical procesul pedagogic. Nu mai putem tolera o școală a excluderii, a ierarhiei impuse și a corigenței punitive. Este timpul pentru o dimensiune pedagogică centrată pe valoare, nu pe control. Este timpul pentru o nouă înțelegere a sistemului de învățare-predare care să se bazeze pe bucuria învățării, dezvoltare personală și întărirea încrederii de sine atât a elevului, cât și a profesorului. Vedem cum în societatea de astăzi, uneori, în unele țări din Europa de Est (și nu numai), educația și-a pierdut logica firii în sensul în care nu mai există un echilibru metodologic între cerere și ofertă, între așteptări și rezultate, între ceea ce se studiază și ceea ce este relevant pentru tânărul ieșit de pe băncile școlii. Între materia de învățat pentru examenul de Titularizare și vocația practică a viitorului profesorului. Vedem cum se învață deseori mult, pentru că prin "mult" se înțelege "bine". Vedem un declin existențial al pedagogiei și metodologiei la clasă. 

🌱 Ce este Renașterea Axiologică și cum se transpune ea în educație? 

     Renașterea axiologică, în ansamblul ei, este o Școală de Gândire care extinde ideea de Postumanism, mai precis Postumanismul Ecologic dezvoltat de prof. univ. dr. Siân Bayne (Universitatea Edinburgh). Plecând de la cercetările domniei sale și integrând elemente din alte Școli de Gândire ca, spre exemplu, Constructivism, am trasat în linii mari acest curent care se referă la înțelegerea axiologică, adică deplină, asupra valorilor umane pe toate straturile sociale, raportul umanității cu mediul înconjurător și avansurile tehnologice. De aici, a venit ideea de cerborg, un concept nou care tratează problema celor trei corpuri din diferite perspective (dimensiuni). Cerborgul e o fuziune simbolică între om, animal și tehnologie în context educațional, incluzând, astfel, dimensiunea pedagogica, atât de vitală societății în care trăim. 

    Renașterea axiologică din perspectiva pedagogico-metodologică este o mutație de paradigmă în care valoarea umană precede performanța, iar educația devine un proces de cultivare a sensului, nu o simplă instruire mecanică. În această viziune, fiecare elev este o ecologie de potențialități, nu o cifră în catalog. Renașterea axiologică din această perspectivă, urmează destul de mult procesul de învățare din cadrul Constructivismului, unde profesorul nu este un lector care să transmită cunoștințele materiei pe care o predă prin monolog, ci prin puterea exemplului, dialog constructiv, exerciții interactive, integrare tehnologică diferențiată pe niveluri de potențial, vârstă, și așa mai departe. În viziunea Renașterii Axiologice, a educa nu mai înseamnă a selecta, ci a susține devenirea unei persoane în raport cu sine, cu ceilalți și cu lumea. În aceeași ordine de idei, procesul de predare-învățare nu păstrează elemente de Behaviourism și alte Școli de Gândire dezvoltate de mințile înțelepte ale secolului al XX-lea. 

❌ De ce corigența e o rană a pedagogiei vechi? 

 Pentru că:

1. Fracturează încrederea între elev și școală. Pentru că elevul corigent riscă un declin semnificativ al încrederii în propriul intelect, ceea ce afectează profund procesul de învățare. Și pentru că această sancțiune ar trebui folosită doar ca ultim resort pedagogic. Astfel, am putea susține ideea că eșecul elevului este în primul rând eșecul profesorului care nu a făcut suficiente demersuri pentru a opri un asemenea rezultat. Potrivit ultimelor date centralizate la nivel național și nu numai, doar 30 la sută dintre elevii sancționați prezintă îmbunătățiri la nivel educațional în următorul an școlar. În România nu există date publice care să centralizeze și să dezbată problema abandonului școlar din perspectiva actelor punitive ale cadrelor didactice. (Verificare sursă) 

2. Reduce educația la supunere și sancțiune  în sensul că procesul educativ rămâne stagnant într-o paradigmă depășită atât de avansurile tehnologice cât și de noile metodologii la clasă care se vor moderne și eficace. Procesul educativ de la nivelul fiecărei țări nu ar trebui să fie axat pe evaluare punitivă, clasificare socială în funcție de rezultat, și așa mai departe.

3. Ignoră dimensiunile afective, sociale și cognitive ale eșecului. 

4. Transferă întreaga responsabilitate a "nereușitei" asupra copilului. În viziunea noastră, procesul de învățare-predare este în primul rând responsabilitatea cadrului didactic care îl menajează. Profesorul nu este doar un transmițător de informație, ci este mult mai mult decât atât: este în primul rând un manager care are o sarcină complexă din punct de vedere metodologic. Asftel că putem surprinde ideea că profesorul nu doar transmite cunoștințele materiei pe care o predă, ci are în grijă un proces amplu de management educațional, mult mai complex decât simpla vociferare a cunoștințelor unei materii. Prin neînțelegerea ideii de complexitate la nivel metodologic se produce o decuplare axiologică care mai târziu se reflectă în capacitatea unei societăți de a menține logica pedagogică pe care am prezentat-o în Abstract. 

🌍 Alternative axiologice: modele internaționale Sisteme educaționale care deja funcționează în cheia axiologică (Finlanda, Japonia, Danemarca): 

    Practică pedagogia empatică și învățarea colaborativă. Înlocuiesc corigența cu suport individualizat. Evaluează prin portofolii, feedback formativ și proiecte de sens. În aceste modele, copilul nu este clientul sistemului, ci co-creatorul propriului parcurs educațional. 

    Introducerea conceptului de feedforward, care să ghideze elevul în procesul de învățare. Astfel, elevul are șansa de a fi managerul traiectoriei școlare proprii. Aplicând acest concept, elevii ar putea afla din timp elementele din cadrul unei materii de studiu la care ar fi nevoie să mai lucreze pentru a putea excela. Aplicarea acestui concept ar reduce și din procentajul corigențelor de la sfârșitul unui modul de învățare (semestru-trimestru).

🧭 Principiile pedagogiei axiologice 

Demnitatea educabilului – fiecare copil are valoare intrinsecă, indiferent de rezultat. 

Educație pentru sens – învățarea trebuie să aibă semnificație personală, nu doar utilitate pragmatică. 

Încrederea ca fundament – relația pedagogică se bazează pe încredere reciprocă, nu pe control. 

Responsabilitate partajată – eșecul nu e niciodată exclusiv al elevului, ci al întregului sistem. 

Diferențiere axiologică – fiecare elev are dreptul la un parcurs adaptat propriului său ritm, stil și context.