Unde e... departe?

E acolo unde velele se pierd după coama pământului? E acolo unde inimile au altă culoare, umbrele, alte forme?

Unde e departe? E acolo unde nu e încă astăzi? E acolo unde este deja mâine? E aici? 

Aici e... departe? Și ce sunt eu dacă nu un fior care vibrează de undeva de acolo? Ce suntem noi, de fapt, dacă nu un punct pe linia orizontului?

Și cât de mic mă simt și cât de mare! Și câtă viață există în oameni, în fiecare dintre noi! 

Iubesc tot ceea ce mă înconjoară. Mă iubesc și mă las în mâinile universului.

E deja mâine în Thailanda

În doar câteva ore urmează să părăsesc țara și continentul european. Prin geamurile fumurii ale autocarului pe care l-am luat din Deva cu destinația Timișoara, pâlcuri de lumină vin și pleacă în încercarea lor de a agăța realitatea mată a unei nopți de noiembrie.

În spatele nostru, tot ceea ce conta vreodată, se disipă încet și se coagulează într-o singură amintire care se strânge continuu.

Mă iert și iert

Mă iubesc și iubesc

Ceea ce urmează să scriu e pentru tine:

Nu știu cine ești deși ne cunoaștem dintotdeauna. Nu știu dacă drumul vieții tale e unul neted sau dimpotrivă, pietruit. Și, deși îți vine greu să crezi asta, eu te iubesc necondiționat și prin aceste cuvinte îmi pun toată energia în mâinile tale scriindu-ți că totul e bine.

Totul e bine, îți vine să crezi?

Viața ta, viața mea, e suma sentimentelor noastre. Dacă a fost vreodată cineva care te-a oprit din drumul tău spre fericire, a purtat un singur nume: tu. Pentru că tu ai puterea să schimbi din rădăcină propria ta existență. Chiar acum.

Tu ai tot dreptul divin de a fi fericit/ă. Ești tot ceea ce te-ai gândit vreodată că ai putea deveni. Ești propria ta șansă, propriul tău obstacol, ești toate visele pe care le-ai crezut și care au devenit realitate.

Poți afla adevărul despre cine ești doar atunci când îți acorzi răgaz și te așezi la o poveste cu tine însuți pentru că nimeni, nimeni nu poate să pășească în locul tău sau să simtă pentru tine.

Ai o putere nemărginită. Du-te și vorbește-ți. Uită-te înăuntrul tău și vezi, simte. Ești o ființă minunată, perfectă din toate punctele de vedere. Odată cu conștientizarea a ceea ce ești tu cu adevărat, vei începe să te iubești din nou.

Iar iubirea...

Iubirea e singurul mod de a spune Universului: Hei, sunt aici.

Madrugada

E despre iubire în dimineața aceasta.



Fii bun/ă. Bunătatea din noi nu e nicicând suficientă. În momentul când ai convingerea că ești o persoană bună, greșești.


Fii împăcat/ă cu lumea. Pentru că toți oamenii pe care îi întâlnești sunt propria ta persoană în diferite circumstanțe ale vieții.


Fii senin/ă. Energia ta poate schimba cu un simplu zâmbet viața tuturor.


Visează. E gratis.


Ești deja ceea ce vrei să fii. Tu, simte!


Fără regrete. Pentru că nu e nimic greșit în tot ceea ce faci. Drumul tău e o contiună șlefuire a conștiinței.


Și dacă ai citit până aici, vreau să știi că te iubesc. Oricare ai fi tu. Ai încredere că iubirea vindecă timpul.

Satul.

E o duminică superbă de noiembrie. Satul se scaldă în primele conuri de lumină care lovesc cele din urmă bâlbâieli ale Dealurilor de Vest. Ceața se ridică domol ca o fetișcană care încearcă rochia de mireasă a mamei pentru prima dată, făcând pași mici, atemporali, prin fața oglinzii.

Pe ulițele șerpuite care au văzut năpârlindu-mi copilăria, noiembrie e doar un nume cenușiu care suflă frunze încoace și-n colo într-un dans continuu, milenar, al cărui solfegiu decojește destinele celor care, acum, înalță ofrande prin coșurile de fum ale sobelor. O mahmureală călâie se încolăcește alunecând pe ramurile despuiate ale copacilor ca un melc gigant care va înghiți până la urmă totul.


Eu.

Eu sunt gândurile mele pe care le las să zboare. Sunt toate semințele pe care le-am sădit cândva în mine.

Eu sunt propria mea iluzie și propriile mele așteptări. Sunt toate dorințele pe care le-am avut de-a lungul șlefuirii. Și, dacă a fost vreun obstacol în calea mea, acela am fost eu.

Eu sunt tot ceea ce ține de mine. Sunt deopotrivă apă și pământ, sunt bine și rău.

Despre workaway project

Ruty este israelianca de 40 de ani care a stat la mine aproape două săptămâni și care a plecat astăzi către Alba Iulia, cu destinația Cluj-Napoca - Ucraina - Polonia  etc. Proiectul pe site-ul căruia am un profil de gazdă este unul umanitar în care schimbul cultural și ajutorul pe care ți-l oferă cei care vin, sunt scopurile finale al experienței.

De la Ruty am învățat că am tot dreptul să spun nu. De fapt, toată lumea îl are, doar că nu îl folosim pentru că suntem coordonați de valori fundamentate de societate. Tot ea mi-a arătat ceea ce a învățat în Thailanda despre cum să-ți cureți nasul cu apă. E o senzație de disconfort în momentul în care apeși trăgaciul seringii iar apa trece dintr-o nară într-alta. Am avut nasul înfundat vreo două ore după asta, deci nu am mai încercat.

Lui Ruty îi place să gătească. Am mâncat pentru prima dată humus. Și am început să mănânc mai multă pâine pentru că îi plăcea să o plămădească ea și să o pună la copt în rel.

Pe Ruty o cam doare capul de la muzica mea. Psychedelics and liquid drum&base nu sunt genurile ei preferate. Am avut un schimb muzical materializat pe vibe-ul lui Voyage, voyage și a întregii epopei sonore ale anilor nouăzeci.

Pe profilul meu de pe workaway.com încă scrie că sunt profesor de franceză așa că Ruty se aștepta să exersăm în fiecare zi. Nu s-a întâmplat asta. În schimb, în două săptămâni mi-am ridicat nivelul de engleză și nu pentru că știu mai multe decât știam ci pentru că am exersat limba.

Povestea lui Ruty e povestea tuturor. Am încercat să îi spun, în tot acest timp, faptul că eu îmi doresc să îmi anihilez ego-ul. Ruty e de părere că ego-ul este ceea ce ne face diferiți și că nu e un nimic rău în avea un ego puternic.


Nimic nu e greșit, într-adevăr, Ruty. Totul e acolo unde e locul lui iar adevărul nu e decât o altă jumătate de minciună.

E o dimineață neîncepută, aici. Lumina încă face valuri în depărtate orizonturi și smulge culorile altor țări în fuga ei spre nicăieri.

Am înțeles că simpla acceptare a tuturor lucrurilor care vin înspre tine este nu doar un mod de viață, ci o împăcare totală. Astfel, prejudecăți crescute de timp și sentimente contradictorii sunt lăsate deoparte să înoate în alte mări de înțelesuri, în alte ceasuri cu limbi neșlefuite.

Cu toate astea, nimeni nu e mai presus de nimeni. Cu toții, acolo, într-un moment continuu, ca o flacără care arde într-o conștiință planetară, dizolvată în miliarde de entități singulare, iată.


Noi suntem lumină. Suntem lumină și întuneric. Suntem bine și rău. Suntem viață și moarte. Noi suntem nimic dar totul, nicăieri dar pretutindeni.

Mulțumesc pentru ceea ce suntem.

Pentru fiecare trei pași înainte există unul înapoi.

În momentul când accepți, când te accepți, când te împaci cu tine, te împaci cu lumea, cu ceea ce vine spre tine într-un bumerang al gândurilor tale pe care le-ai trimis cândva.

Nu e nimic ce vrei să schimbi pentru că știi că ceea ce este, este pentru ca tu să faci pașii înainte. Apoi, să îi faci și pe cei care te readuc în vechile tale deprinderi. Nu e nimic de regretat, tot ceea ce este, este de simțit. 

Mulțumesc pentru tot ceea ce vine înspre mine.
Mulțumesc pentru tot ceea ce pleacă de aici.

M-am oprit la ziua a șasea.