E o dimineață neîncepută, aici. Lumina încă face valuri în depărtate orizonturi și smulge culorile altor țări în fuga ei spre nicăieri.

Am înțeles că simpla acceptare a tuturor lucrurilor care vin înspre tine este nu doar un mod de viață, ci o împăcare totală. Astfel, prejudecăți crescute de timp și sentimente contradictorii sunt lăsate deoparte să înoate în alte mări de înțelesuri, în alte ceasuri cu limbi neșlefuite.

Cu toate astea, nimeni nu e mai presus de nimeni. Cu toții, acolo, într-un moment continuu, ca o flacără care arde într-o conștiință planetară, dizolvată în miliarde de entități singulare, iată.


Noi suntem lumină. Suntem lumină și întuneric. Suntem bine și rău. Suntem viață și moarte. Noi suntem nimic dar totul, nicăieri dar pretutindeni.

Mulțumesc pentru ceea ce suntem.