Recunoștință

 Aș vrea ca cineva să mă învețe despre recunoștință. Cred că am o problemă cu a fi recunoscător. Am crezut că sunt un tip calm și bun cu alți oameni. Am mari îndoieli după evenimentele de acum două săptămâni când am început să mă rățoiesc la șefii mei și să le dau tasks de făcut.

Pe scurt, am aplicat pentru un post de conducere și, în timpul acestui proces, am observat cum personalitatea mea s-a schimbat. Vorba aia: dă-i prostului funcții. :) Oare, schimbarea de atitudine a venit ca o consecință a mai multor responsabilități? 

Nu. Nu cred că sunt prost - (din contră). Ceea ce știu sigur, e că mai am o droaie de lucruri de învățat. De ar fi ziua de 60 de ore...

NEW AIM: Learn social skills, coaching management, and collaborative management;

Mai multe mâini

 Învață-ți copilul că numai râzând

poți merge ca vântul pe-ntregul Pământ.

Și spune-i să guste din ploaie

- de plouă.

Din soare, din gânduri, 

din viață, din rouă.

Mereu în războaie de pace țesând

să-i spui că nu-s toate mai mult

de un gând.

Și zemie senine de scaldă pe cer:

Ajută-i pe alții să-nalțe

-de-ți cer.

Curat ca un munte de calm și-nțeles

să-i spui despre viață că-i dus și regres.

Privească la valuri și-nvețe din ele.

În apele minții: acolo-s mărgele.

-Citește, copile!

Cititul ți-e casă.

Din pagini fă-ți aripi, din cărți să-ți faci masă.

Învață-ți copilul că numai râzând 

poți merge ca vântul pe-ntregul Pământ.

Revista Itaca, Dublin, Marea Britanie, iulie 2021.

Revista Itaca Nr. 35 iulie, august, septembrie 2021, anul IX

O lume întreagă

Tu mi-ai dat totul:

Vietnam.

Eu ce ți-am dat ție?

Ce-am adus cu mine de peste mări:

un ghiozdan negru pe care mama 

mi l-a pus în spate înainte de plecare.

Avionul se înalță, mările seamănă cu niște picuri de apă

de aici, de sus.

Tu mi-ai dat totul: România.

Eu ce ți-am dat ție?

Ce-am dus cu mine peste mări:

o ie brodată manual, și ochii mari

ai bunicii.

Cozonacii dospiți în cuptor

încă mai rostesc Tatăl Nostru.

Tu mi-ai dat totul: Spania.

Eu ce ți-am dat ție?

Mâinile mele dibace care

îl ajutau pe tata să care sacii de pământ

în spate.

Tu mi-ai dat totul: Franța.

Eu ce ți-am dat ție?

Câteva poezii în franceză

pe care le-am scris cât am fost student

în Arras.

Tu mi-ai dat totul: Anglia.

Eu ce ți-am dat ție?

Sufletul meu neprihănit

încercând să strecoare raze de soare

de-a lungul London Bridge.

Maturitate

sunt un copil de treizeci şi cinci de ani

timpul a uitat să-mi îmbătrânească inima

şi sufletul.

Doar corpul îmi arată vârsta

Şi firele albe din bărbie pe care tata

le-ar smulge imediat:

Tu eşti un copil 

cu inimă şi suflet de copil

Îmi aduc aminte de palmele fine ale bunicii

care-mi mângâiau ceafa 

De acum doar corpul îmi arată vârsta

Ho Chi Minh, Vietnam. 7 Martie 2023

Expresul de Mumbai

 Mai ții minte când eram

pe trenul de Mumbai

fără loc sau merinde?

Mairaj îi spunea soției sale,

Umaira.

Oamenii se-ngrămădesc,

îți intră-n vene, ca mai apoi

să îi transpiri prin pori. 

Pani, pani, pani

Stațiile zbor din șine.

De-acum nu mai e mult și

trenul va porni

Cichi cichi cichi

Un miliard de ghiozdane

stau atârnate

ca niște bomboane

de Crăciun.

Mai ții minte când eram 

pe expresul de Mumbai?

Voiam să ajungem cât mai repede.

Oamenii se-ngrămădesc,

ți se imprimă pe corp și 

se lipesc așa încât 

din trenul acesta vom ieși

cu toții un singur trup.

Ca o plastilină de culoarea pielii 

cu multe nasuri și inimi.

Pani, pani, pani

Oamenii stau înghesuiți: pe scaun 

sau în picioare

(care-cum)

Și plouă mărunt, sau e soare:

nici nu mai știi de la atâta ceai.

Ciki ciki ciki

(sau cum s-o scrie bomboane în hindi)

nu mai e mult și vom ajunge

în Mumbai.

De-acum, se văd zgârie-norii

pe care cresc mușchi verzi

și cărnoși, și melci, și ferigi.

Suntem aproape,

Mairaj îi spunea soției sale,

Umaira.

Mumbai Express. Dadar, Maharashtra. India. 6 septembrie 2022

nea Victor

Să nu crezi tu în Eminescu

asta-i blasfemie!

e ca și cum ne-ai înjura

de mamă. 

Pe bune!

Așa ne zicea nea Victor 

în ziua de Schimbare la față.

Copacii torc a toamnă,

pisoii cu frunze ofilite

asfințesc după Cioacă.

Adio, vară.

Adio, Eminescu.

Dadar, Maharashtra. India. 6 septembrie 2022

Bajirao Mastani

dimineața, în Pune,

soarele miroase a ceai.

Cu o mână dusă la frunte,

umbrele se închină în

fața palatului Shaniwar Wada.

Nicio iubire nu e mai mare 

decât cea a lui Bajirao 

pentru Mastani.

Oricâte dimineți ar trece

peste lume,

soarele continuă să miroase

a ceai.

Shaniwar Wada. Pune, Maharashtra. India. 5 septembrie 2022

***

 În fața hotelului Samrat 

din Pune

autobuzele opresc deși

ar putea să tot meargă

pentru că o mie de Baba

zic o mie de mantre în sanscrită:

nimic nu e întâmplător,

îmi ziceai.

Acum că ești în India

și în fața hotelului Samrat

autobuzele își dezosează

caroseriile deși

ar putea să-ntoarcă înapoi

de unde au venit.

                                            Pune, Maharashtra. India. 4 septembrie 2022

Ganapati Festival in Pune, Maharashtra

Pune, Maharashtra. India. 3 septembrie 2022

 

***

pereții plâng aur

sau e prea cald ca să-nțelegi ceva.

Marhaba, o, voi

străini plouați care

ați ajuns în inima cămilei.

Veniți în pace, or ba?

Pentru că noi suntem copiii

lui Allah cel mare și sfânt. 

Maasalaamah ne vor ura

înainte să ne luăm adio

de la Abu Dhabi.

Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite. 1 septembrie 2022

***

am trecut de unguri, îmi ziceai.

De-acum, îi doar câmpie 

până-n Vojvodina.

Șinele curg ca un rimel care se scurge.

Cine știe pe unde vom ajunge

acum că am trecut de unguri

Budapesta, Ungaria. 31 august 2022