E o după-amiază superbă. Umbrele soarelui coboară adânc în curtea împrejmuită și o melancolie cărnoasă mă poartă cu ani în urmă când nu înțelegeam atât de bine frumusețea toamnei.
Am înțeles. Am înțeles că va fi întotdeauna acum și că oriunde voi merge, voi fi aici. E ca și cum dacă aș cartografia întregul univers, noi toți - nici cât un vârf de ac - am sta îmbrățișați, deși ne despart kilometri, sensuri și păreri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu