Suntem ființe supreme. Tot ceea ce există e perfect. Nu a fost nicicând vorba despre greșeală pentru că nimic nu e greșit. La urma urmei, acel tot divizat rămâne un întreg. Gândește-te că toți oamenii pe care i-ai văzut vreodată - în diferite circumstanțe ale vieții lor - ești tu. Suntem proprii noștri prieteni, proprii noștri dușmani, deși niciunul din cei doi termeni nu există. Tot ceea divide sau împarte, nu face altceva decât să se anuleze. Pentru că nu există bine și rău, frumos și urât. Acestea sunt stereotipiile dogmelor pe care societatea ți le-a implementat pentru ca tu să faci parte din mulțime. Nu. Aici nu e vorba despre cum să repari ceva, sau să construiești. Nu mai e nimic de construit, nimic de reparat. Pentru că tot ceea ce există deja, este perfect. Tu doar observă. E singurul lucru pe care poți să-l faci pentru a-ți recăpăta memoria nesfârșită a sinelui. Simte imensitatea prezentului și nu mai judeca. Folosește-ți creierul pentru a repune în vibrația corectă inima.

La mulți ani, mama.