Luna

Bună-mea zicea că imediat cum vede câte o mâță pe coama de la casă,

Luna începe să latre.

Cumva, e nedrept să scrii metafora asta înainte de a da o explicație credibilă imaginii per ansamblu. Deși, dacă e într-un vers, o frază, mai treacă-meargă.

Eram tineri, cu bunicii în viață, eram încă nepoți cu bunicii în viață.

Luna lătra și se suia cu ghearele pe ușa de termopan de la salon. 

E Luna care latră de fiecare dată când vede vreo pisică pe coama casei, îmi zicea bună-mea.

Nu-ți fie urât. Că nu-s strigoi. Sau hoți. Or caii lu sântoader.

E Luna. Ham, ham. Și zgârie pereții. Poate crede că le ajunge pe coamă. Sus.

Motanii treceau, mâțele torceau la lună plină, 

acolo, pe coama casei.

Ham, ham. S-au dus bunicii. Ham, ham. Taci, Luna.

Lăsău, România. 14 iunie 2022