sâmbătă, 28 octombrie 2017

Despre workaway project

Ruty este israelianca de 40 de ani care a stat la mine aproape două săptămâni și care a plecat astăzi către Alba Iulia, cu destinația Cluj-Napoca - Ucraina - Polonia  etc. Proiectul pe site-ul căruia am un profil de gazdă este unul umanitar în care schimbul cultural și ajutorul pe care ți-l oferă cei care vin, sunt scopurile finale al experienței.

De la Ruty am învățat că am tot dreptul să spun nu. De fapt, toată lumea îl are, doar că nu îl folosim pentru că suntem coordonați de valori fundamentate de societate. Tot ea mi-a arătat ceea ce a învățat în Thailanda despre cum să-ți cureți nasul cu apă. E o senzație de disconfort în momentul în care apeși trăgaciul seringii iar apa trece dintr-o nară într-alta. Am avut nasul înfundat vreo două ore după asta, deci nu am mai încercat.

Lui Ruty îi place să gătească. Am mâncat pentru prima dată humus. Și am început să mănânc mai multă pâine pentru că îi plăcea să o plămădească ea și să o pună la copt în rel.

Pe Ruty o cam doare capul de la muzica mea. Psychedelics and liquid drum&base nu sunt genurile ei preferate. Am avut un schimb muzical materializat pe vibe-ul lui Voyage, voyage și a întregii epopei sonore ale anilor nouăzeci.

Pe profilul meu de pe workaway.com încă scrie că sunt profesor de franceză așa că Ruty se aștepta să exersăm în fiecare zi. Nu s-a întâmplat asta. În schimb, în două săptămâni mi-am ridicat nivelul de engleză și nu pentru că știu mai multe decât știam ci pentru că am exersat limba.

Povestea lui Ruty e povestea tuturor. Am încercat să îi spun, în tot acest timp, faptul că eu îmi doresc să îmi anihilez ego-ul. Ruty e de părere că ego-ul este ceea ce ne face diferiți și că nu e un nimic rău în avea un ego puternic.


Nimic nu e greșit, într-adevăr, Ruty. Totul e acolo unde e locul lui iar adevărul nu e decât o altă jumătate de minciună.


joi, 19 octombrie 2017

E o dimineață neîncepută, aici. Lumina încă face valuri în depărtate orizonturi și smulge culorile altor țări în fuga ei spre nicăieri.

Am înțeles că simpla acceptare a tuturor lucrurilor care vin înspre tine este nu doar un mod de viață, ci o împăcare totală. Astfel, prejudecăți crescute de timp și sentimente contradictorii sunt lăsate deoparte să înoate în alte mări de înțelesuri, în alte ceasuri cu limbi neșlefuite.

Cu toate astea, nimeni nu e mai presus de nimeni. Cu toții, acolo, într-un moment continuu, ca o flacără care arde într-o conștiință planetară, dizolvată în miliarde de entități singulare, iată.


Noi suntem lumină. Suntem lumină și întuneric. Suntem bine și rău. Suntem viață și moarte. Noi suntem nimic dar totul, nicăieri dar pretutindeni.

Mulțumesc pentru ceea ce suntem.
Pentru fiecare trei pași înainte există unul înapoi.

În momentul când accepți, când te accepți, când te împaci cu tine, te împaci cu lumea, cu ceea ce vine spre tine într-un bumerang al gândurilor tale pe care le-ai trimis cândva.

Nu e nimic ce vrei să schimbi pentru că știi că ceea ce este, este pentru ca tu să faci pașii înainte. Apoi, să îi faci și pe cei care te readuc în vechile tale deprinderi. Nu e nimic de regretat, tot ceea ce este, este de simțit. 

Mulțumesc pentru tot ceea ce vine înspre mine.
Mulțumesc pentru tot ceea ce pleacă de aici.

duminică, 8 octombrie 2017

M-am oprit la ziua a șasea.

Ziua 5

00h45 :Astăzi a început în aceeași poveste cu ore mult prea tinere pentru a fi numărate. E, cred, unicul inconvenient al postului: nu am o fluiditate a somnului. Sunt mega obosit, casc aici de mut Polii.


Mi-a chiorăit stomacul! Iei! Cam târziu i-a luat să își dea seama că nu are ce rumega. A fost o dorință de foame îndeajuns de neînsemnată pentru a o ignora fluierând. Mama mi-a zis să-i promit că nu voi mai ține mult postul. I-am spus să-mi dea pace că mă simt mai bine ca oricând. Nu cred că ar fi indicat să îi zic că, de fapt, vreau să-l țin pe tot. E absurd pentru 99 la sută din populația Planetei ideea că poți supraviețui o lună și jumătate fără să mănânci. Era la fel de absurd și pentru mine, înainte să mă documentez timp îndelungat despre ceea ce o cură severă cu apă demineralizată înseamnă pentru corp, minte și suflet. Mă bucur atât de mult pentru că am făcut acest pas și pentru că îi dau corpului meu acest răgaz de a se reface, de a se vindeca de orice, repet, orice.

Odată cu alegerea de a nu mai fuma, de a nu mai consuma chestii nocive pentru corp, nimic cu aditivi, conservanți, nimic semi-preparat, nimic mort și... deocamdată, nimic nimic :) viața mea a luat un drum pe care nici nu l-am visat. S-au schimbat atâtea în bine, lucruri, senzații, gânduri și fapte pe care le credeam compromise.

Am putut. Poate oricine. Voință. Încredere. Motiv. Inițiativă.



cuvânt-cheie: Prezent

determinare: **********

mood:        **********

energie:     ********

ore dormite azi-noapte: 7

reacții și simptome: usturime pe trahee
apă :  3,8 L

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Ziua 4

Ce frumos a fost azi!

Am făcut efort cât pentru o săptămână și nu, nu sunt obosit deloc. Uite, putem supraviețui fără mâncare. Și, paradoxal, avem de douăzeci de ori mai multă energie decât dacă am băga în noi tot felul de chestii la care zău, nu îmi stă capul. De fapt, nu mi-a fost foame deloc în tot acest răstimp, de la începutul postului. Secretul? Multă apă în prima zi, în continuare cât de multă se poate bea, o picătură de încredere și un motiv întemeiat. Dacă eu am găsit motivul, oricine îl poate găsi.

Cineva mi-a spus astăzi că nu se poate lăsa de fumat, darămite să nu mănânce. Cum să nu mănânce?!

-Uită-te la mine, te rog! Mă simt excelent. Tu ești obosită, eu nu. Tu mănânci și îți satisfaci pofta fizică, eu am renunțat la pofte. Eu pot. Vai, dacă eu pot, tu care ai făcut atâtea și care ai întâmpinat greutăți cu care eu, dacă m-aș fi înfruntat, pfff...

Sper că i-am dat acea fărâmă de încredere și am sădit ideea.

Îmi doresc atât de mult să fim cu toții bine, să încetăm cu diferențele, pentru că nu există diferențe fără asemănări, și nici pace fără războaie, bine fără rău, viață fără moarte. Hai să ne bucurăm de natură pentru că tind să cred că legătura pe care o formezi cu natura, în momentul în care ești în mijlocul ei, e în sine o vindecare. Noi toți suntem conectați și niciunul dintre noi nu e diferit față de altul, undeva la unison. Cu toții suntem 75 la sută apă. Cam ca și Planeta noastră a cărei conștiință materializată suntem. Ar trebui să ieșim din individualism și să privim lucrurile per ansamblu. În momentul în care mintea a acaparat viața, în detrimentul inimii, totul e o iluzie. Asta gândește un om care a renunțat de foarte puține zile la dorințe. Namaste, dragilor!



cuvânt-cheie: 528 Hz

determinare: **********

mood:        **********

energie:     **********

ore dormite azi-noapte: 6

reacții și simptome: nu
apă :  3,1 L

joi, 5 octombrie 2017

Ziua 3

E a treia zi de post negru cu apă demineralizată ultrapură.

Aseară am avut bufeuri care nu au ținut mai mult de jumătate de oră. Dar, pentru că nu am mai întâmpinat asemenea stări, a apărut o leacă de îngrijorare. Am depășit pragul după care am dormit de la ora 21 până la ora 23. M-am trezit foarte fresh după două ore de somn deși în toată ecuația asta s-a cuibărit paradoxul. Mă uitam la mărturiile mai multora pe un forum destinat acestei aventuri și am înțeles că ceea ce fac acum nu purifică doar corpul fizic ci purifică și mintea, sinele și energiile.

Mi-am dat seama că nu corpul e cel activat de lipsa hranei, ci mintea. Ea nu mă lasă să dorm. Ea vorbește cu mine încontinuu și doar meditațiile o mai fac să tacă. În momentul de față îi judecă pe alții, le scoate ochii, rememorează evenimente care să stârnească ego-ul pentru că da, ego-ul flămânzește. Nu mai are de unde să își extragă energia creatoare de iluzii, acum că întregul meu corp nu îl mai bagă în seamă.

Mi-am mai dat seama de o chestie. Totul e conectat: respirațiile mele cu sunetul parchetului care se așează, zorii dimineții cu picurul care a alarmat fântâna, hotărârea mea inepuizabilă cu sutele de eșecuri din urmă și sunt contrariat de faptul că uite, pot trăi cu atât de puțin, cu acest deloc și culmea, acest lucru îmi deschide porii cunoașterii spre noi simțuri.

La urma urmei, suntem făpturi paradoxale. Eu, cel puțin, acolo mă identific. Dar trecerea de la dualitate la adevăr se poate face doar prin purificare. Și love. Pentru că sunt îndrăgostit de viață. Și acest fapt mă îndrumă spre mai mult, și mai multă abstinență, și mai multă determinare. Și mai multă speranță în prezent pentru că prezentul e unica formă de viață. I am about to discover something great.



cuvânt-cheie: VINDECARE

determinare: **********

mood:        *******

energie:     **********

ore dormite azi-noapte: 2

reacții și simptome: usturime pe trahee (posibil suc gastric), gust dulce în gură

apă :  3 L

miercuri, 4 octombrie 2017

Ziua 2

Cea de-a doua zi a început mult prea devreme. La ora două fără douăzeci noaptea eram deja în picioare, cocoțat pe colțarul din living, cu o lavetă antipraf, ștergând de zor cărțile din bibliotecă. Întreaga activitate a durat o oră, după care m-am predat patului, nu înainte să beau o cană cu apă. De fapt, e un pahar de 200 ml.

Am citit undeva că în timpul detoxifierii organismului unul dintre semnele evidente ale acesteia sunt coșmarurile. Am visat vrute și nevrute: ba despre clătite cu ciocolată, ba cu foștii mei elevi care veniseră să îmi mănânce clătitele, a fost o înlănțuire incoerentă de vise care a sucombat într-un coșmar pe care nu mi-l mai amintesc.

La ora 4 și jumătate m-am trezit foarte fresh, ca și cum aș fi dormit un miliard de ani. Sentimentul a durat mai puțin de cinci minute. Am luat somn iar și iată-mă în picioare puțin după ora șase.


Toată ziua am trebăluit, nu am avut stare și nu am obosit deloc. În afară de faptul că mi se învârt ochii în cap, n-am nimic :)) E ca și cum jumătatea superioară a corpului vrea să doarmă dar cealaltă dă din picioare continuu. Explicația pentru senzația de oboseală a ochilor e că nu am prea dormit de când m-am apucat de post. Sper să o fac, însă, în noaptea aceasta pentru că m-am obosit suficient de mult.

Update:

Niciun fairytale nu e lipsit de personaje negative. Am experimentat ceea ce cred că a fost primul prag. L-am depășit prin meditație. Mulțumesc pentru acest lucru corpului meu care nu a dat ascultare unei stări de agitație profundă cu zvâcniri ale inimii, dureri de ficat, înțepături prin tot felul de locuri, toate începând cu puțin înainte de ora 9 seara și terminându-se într-o jumătate de oră.

Sentimentul de după criză e de nedescris. Mă bucur din plin de el. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.


cuvânt-cheie: AN'ANASHA

determinare: **********

mood:        **********

energie:     **********

ore dormite azi-noapte: 3

reacții și simptome: oboseală oculară, amețeală ușoară

apă : 3,8 L

Ziua 1

E undeva trecut de ora șase seara. Tocmai am împlinit 24 de ore de când m-am apucat de postul negru. Mă recunosc a fi un tip al extremelor. Dualitatea și paradoxul sălășluiesc în mine și îmi trag cu ochiul de prin zodii, mantre și obiceiuri. Extrema, în acest caz, s-a manifestat prin cei aproape patru litri de apă demineralizată pe care i-am băut în tot acest răstimp, o performanță stranie asemenea stărilor pe care le-am avut pe tot parcursul zilei. Și am avut parte de întreaga paletă de sentimente care, la urma urmei, într-un unison al înțelegerii, se bat cap în cap.

Energia este la cote maxime, azi-noapte nu am prea putut să dorm. Astăzi, m-am orientat spre orizontală crezând că îmi voi satisface nevoia unei sieste cu care eram dedat. Mnu! M-am învârtit ca un ... cui într-o căldare și am abandonat toată operațiunea, pus pe fapte mari de tipul curățenie & company. Ca să n-o mai lălăi, astăzi am făcut de toate și nimic. Pentru că pe ce am pus mâna, pe aia am lăsat-o după scurt timp de la inițiativă ca și cum cineva mi-ar fi injectat energizant continuu, în timp ce un cal mare alb dădea cu copitele în pereți, undeva în orice încăpere aș fi fost.

Am ieșit, așadar, în grădină. Am fost tentat să mănânc struguri. Apoi, am fost tentat să mănânc un strugure. Mi-am zis că , de! ce-oi fi pățind de la o singură boabă? Dar nu am mâncat și am trecut peste această aprigă tentație mai ușor de cum aș fi trecut prin fața Mc Drive-ului.

Meditațiile de astăzi s-u lăsat cu zbenguieli pe psychedelic trance, desculț, pe gresia bucătăriei.



cuvânt-cheie: MONA'OHA

determinare: **********

mood:        ********

energie:     **********

ore dormite azi-noapte: 5

reacții și simptome: nu

apă: 3,6 L



luni, 2 octombrie 2017

Nu există împăcare mai mare decât cu tine.


Mă iert de toate greșelile voluntare și involuntare. Mă iert de toată ura pe care am purtat-o vreodată cuiva, mă iert de invidie, de critică, mă iert de toată energia negativă pe care purtarea și cuvintele mele au pricinuit-o pentru că vreau și sunt pregătit să ofer iertare tuturor.

Îi iert pe toți aceia care mi-au greșit involuntar sau voluntar. Iert toată energia negativă invesită în cuvinte, gesturi, gânduri, fapte și o eliberez de toată judecata pentru că am iertat-o, poate pleca.

Aleg să trăiesc. Să mă bucur de fiecare zi. Aleg să înmagazinez în mine tot ceea ce e mai frumos. Aleg să împart, să unesc. Aleg să iubesc pentru că am înțeles: iubirea e singura cale spre adevăr.

Mulțumesc, mulțumec, mulțumesc.