Gorun

 până n-am plecat din țară

nu m-am putut scăpa de rate

așa ne ziceau bătrânii în față la Cal.

Și Deva asta, e, până la urmă

cât un sat asiatic. Pentru că orice vietnamez știe

cât de mare e Saigonul. Bătrânii stau pe bordura

fântânii arteziene și apa curge, anii trec

se duc, sau pleacă

nici nu mai știi cu-atâta globalizare.

pentru că până n-am plecat din țară,

nu m-am putut scăpa de rate

așa povesteau două românce 

în fața unui supermarket din Brescia

de zici că-i făcătură, să mor io!

Păi noi am fost prima generație 

care a emigrat. Ne-nveți tu pe noi?

Mașinile ies prin vama Nădlac,

anii trec, se duc 

sau pleacă, dracu mai știe

că mi-a expirat și buletinul

și până n-am plecat din țară

cum ziceam,

nu m-am putut scăpa de rate

așa își omorau șoferii timpul

pe autostrăzile Europei

cu discuții din astea care se complică

într-atât

de riști să crezi în tot felul de conspirații.

stațiile bârâie, anii vin și trec. Se duc.

Încotro, doar Dumnezeu știe.

pentru că numai cu ajutorul Lui 

m-am putut scăpa de rate.

Așa vorbeau două măicuțe,

în timp ce pictau în albastru mănăstirea Voroneț

prin 1488. De-ar ști el

Ștefan cel Mare și Sfânt că toate războaiele Moldovei

s-au rezumat la Avatar (2009).

Martirii mor, anii trec, se-ntorn, renasc:

doar cei care-au murit pot spune.

pentru că doar aceia și-au plătit ratele,

le zicea un trac

pruncilor înainte de culcare.

O, tu! Zalmoxis, spune-mi

câte comori au ascuns dacii

înainte să ajungă Traian?

carele trec, aurul curge, 

se duce, sau vine

cine să le mai bage în seamă 

pe toate?

Deva, România. 26 iunie 2022

toia

 ăsta-i ceva tipar: să uit chestii peste tot pe unde umblu prin sat

bebe face bâza că asta cu poezia e genetică

că și mișu făcea poezii pe vremea lui

ăsta-i ceva tipar: să nu vin câte cinci ani acasă

sau așa am ajuns noi ăștia de-acia?

n-ai zice că nu-s români la câți copii vezi la tăt pasul

ăsta-i ceva tipar sau e o simplă coincidență

ca un poem fără rime scris incorect

la maria o să-i pun vedere prima

chiar dacă n-am scris-o în vietnam

ăsta-i ceva tipar să nu le scriu oamenilor cu anii

și-apoi să apar așa dintr-o dată 

după câte vreo revelație de-a mea

bebe face bâza că asta cu poezia e genetică

mami mami mami, 

amelia zbiară din rădăcini

ăsta-i ceva tipar de-a lu toia sau te miri de pe unde

n-ai zice că nu-s români acasă 

ca or plecat cu toții, că s-or gătat

la câți copii vezi la tăt pasul

ăsta-i ceva tipar, sau e un jug de-l poartă călătorii

bebe face bâza că poezia asta nu merită nici un kilobyte

că nici caii lu sântoader nu să suie pă ea

dacă ar fi să o prindă pă drum noaptea

ăsta-i ceva tipar de la noi din borconi cătră grind

ați auzit bă copii? voi știți unde-i asta?

mami mami mami,

amelia zbiară din toate rădăcinile

hai 

mai las-o până-n toamnă c-o dai la grădiniță

ăsta-i ceva tipar, sau e doar din punct de vedere didactic 

(andreea râde) 

și bebe face bâza

Grind, România. 16 iunie 2022

Luna

Bună-mea zicea că imediat cum vede câte o mâță pe coama de la casă,

Luna începe să latre.

Cumva, e nedrept să scrii metafora asta înainte de a da o explicație credibilă imaginii per ansamblu. Deși, dacă e într-un vers, o frază, mai treacă-meargă.

Eram tineri, cu bunicii în viață, eram încă nepoți cu bunicii în viață.

Luna lătra și se suia cu ghearele pe ușa de termopan de la salon. 

E Luna care latră de fiecare dată când vede vreo pisică pe coama casei, îmi zicea bună-mea.

Nu-ți fie urât. Că nu-s strigoi. Sau hoți. Or caii lu sântoader.

E Luna. Ham, ham. Și zgârie pereții. Poate crede că le ajunge pe coamă. Sus.

Motanii treceau, mâțele torceau la lună plină, 

acolo, pe coama casei.

Ham, ham. S-au dus bunicii. Ham, ham. Taci, Luna.

Lăsău, România. 14 iunie 2022

Balada românului hoinar

Mamă, eu m-am dus în lume.

Peste mări, ca peste glume.

Printre spini, ca printre ramuri,

prin străini, ca printre neamuri.

Și-am ajuns departe, mamă:

De pe-o insulă, pe-o coamă.

De pe-o coamă, pe o stea,

am fost tot. Și nimenea.

De-am avut, de n-am avut,

de-a fost bine, de-a durut,

cine să le țină seama

comediilor și drama?

Drumurilor tortocheate,

cât de lungi, și cât de late;

Răsărituri ce-au apus,

câte zile s-au tot dus.

Fără țară, fără nume

am prins stelele-n cutume.

Și, cu sacu-așa în spate

am plecat, tată-ntr-o carte.

Ca un basm din altă lume

un se-neacă marea-n spume.

Și popoarele visează

Alte predicate-n frază.

Mamă, eu m-am dus în lume. 

Peste mări, ca peste glume.

Printre spini, ca printre ramuri,

prin străini, ca printre neamuri.

Și de am aflat ceva,

a fost timpul ce trecea.

Au fost ridurile tale

coborâte mai la vale.

A fost vina! Bat-o banii!

Că am fost plecat cu anii.

Tată, tu, și mamă: Eu.

Biblii către un alt zeu

de le faceți ca să zboare,

să ne-aducă din hotare.

C-am plecat copii de moți

Și ne-ntoarceam ostrogoți.

Madrid, Spania. 10 iunie 2022

Messages from the Universe