Acum 7 ani mă vedeam în ipostaza de a încerca postul negru pentru prima dată. A fost începutul unei noi etape din viața mea, una extraordinară, la care, poate, nu am visat vreodată. Postul negru de atunci mi-a deschis calea către viitor pentru că mi-am demonstrat mie că pot face asta, că pot să îmi corectez tabieturile, că mă pot stăpâni de la deprinderi negative, că mă pot controla mental pentru a reuși.
În urmă cu șapte ani reușeam să duc la îndeplinire un post negru cu apă distilată de șase zile. De atunci, am mai experimentat posturi mai mici, sau mai mari, unul chiar de 11 zile ținut în 2019, în Vietnam.
Astăzi, iată-mă din nou pe același drum, puțin speriat de gândul eșuării și de presiunea de pe umerii unui om care și din motive medicale, și din motive spirituale trebuie să reușească ce a reușit atunci. În continuare cred că ciclul acesta de șapte ani nu e unul aleatoriu. Poate nu e la fel pentru toți oamenii de pe pământ, dar la mine e valabil. Simt că trebuie să îmi demonstrez mie că pot face asta din nou, pentru a trece la următoarea etapă a vieții mele, și, că toate deprinderile negative (mâncat compulsiv, fumat, cafea, sedentarism, etc) trebuie eliminate pentru a accede acolo, în următorul capitol pe care Universul, Dumnezeu, l-a pregătit pentru mine, și care a rămas latent, suspendat în neant pentru simplul fapt că m-am complăcut într-o rutină de angoasă, nocivă și delăsătoare.
Pentru a mă ajuta pe drumul meu, voi copy-paste jurnalul pe zile de la ultimul post negru pe care l-am împărtășit pe blog, ca exemplu de bună practică, determinare și succes:
E undeva trecut de ora șase seara. Tocmai am împlinit 24 de ore de când m-am apucat de postul negru. Mă recunosc a fi un tip al extremelor. Dualitatea și paradoxul sălășluiesc în mine și îmi trag cu ochiul de prin zodii, mantre și obiceiuri. Extrema, în acest caz, s-a manifestat prin cei aproape patru litri de apă demineralizată pe care i-am băut în tot acest răstimp, o performanță stranie asemenea stărilor pe care le-am avut pe tot parcursul zilei. Și am avut parte de întreaga paletă de sentimente care, la urma urmei, într-un unison al înțelegerii, se bat cap în cap.
Energia este la cote maxime, azi-noapte nu am prea putut să dorm. Astăzi, m-am orientat spre orizontală crezând că îmi voi satisface nevoia unei sieste cu care eram dedat. Mnu! M-am învârtit ca un ... cui într-o căldare și am abandonat toată operațiunea, pus pe fapte mari de tipul curățenie & company. Ca să n-o mai lălăi, astăzi am făcut de toate și nimic. Pentru că pe ce am pus mâna, pe aia am lăsat-o după scurt timp de la inițiativă ca și cum cineva mi-ar fi injectat energizant continuu, în timp ce un cal mare alb dădea cu copitele în pereți, undeva în orice încăpere aș fi fost.
Am ieșit, așadar, în grădină. Am fost tentat să mănânc struguri. Apoi, am fost tentat să mănânc un strugure. Mi-am zis că , de! ce-oi fi pățind de la o singură boabă? Dar nu am mâncat și am trecut peste această aprigă tentație mai ușor de cum aș fi trecut prin fața Mc Drive-ului.
Meditațiile de astăzi s-u lăsat cu zbenguieli pe psychedelic trance, desculț, pe gresia bucătăriei.
cuvânt-cheie: MONA'OHA
determinare: **********
mood: ********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 5
reacții și simptome: nu
apă: 3,6 L
Valentin Macaveiu: Ziua 1 (valentin-macaveiu.blogspot.com)
Lăsău, miercuri, 31 iulie 2024
Deloc întâmplător, poate, această zi de miercuri. Miercuri, Mercur. Am început postul negru la ora 8:10 dimineața, după ce m-am îndopat bine de cafea și țigări. Cumva, de câte ori am încercat să țin post încă de la primele momente de luciditate, după trezire, rutina a fost mai puternică decât voința mea și m-a condus înapoi în ce știam și în ce mă făcea pe mine fericit. Mi-am propus să încep, astfel, după ce îmi voi fi satisfăcut vrerile, cu marea speranță că mă voi putea controla pe parcursul zilei, iar mâine dimineață, deja cu experiența of a couple of dozen hours of water fasting, mă voi putea abține de la orice tentație.
Updates:
