pe pod la Felicia

tanti Pușa mi-o dat patru ghivece cu flori

sau cinci. nu mai știu exact.

Luna-i bătrână și doarme-n șopron

cine știe de-o trece iarna..

(S-o mai găsesc la anul când vin.)

Că vin, că am zâs că vin.

Dacă n-ai cuvânt, ce rost mai are?

Noi stăm pe pod la Felicia

și mâncăm semințe de dovleac.

Cojile zbor de-a dura, înapoi în nouășopt

când te strângeam în brațe

pe melodia cu Voyage, Voyage. 

tanti Pușa mi-o dat patru ghivece cu flori 

sau cinci. 

M-am gândit să le pun la buna la mormânt

(da de n-or îngheța peste iarnă)

O să vin înapoi la anul,

Că vin, că am zâs că vin.

Dar dacă nu-i mai nime-acasă,

ce rost mai are?

Noi stăm pe pod la Felicia

și le arătăm pruncilor noștri cum 

stăteam prin nouășopt

când te-nvățam să săruți

pe versurile primelor manele.

Luna-i bătrână și latră din șopru

a toamnă. O auzim de pe pod

în timp ce mâncăm semințe.

- Flori, fete, sau băieți?

ne-ntrebam unii pe alții.

Cojile zboară de-a dura

înapoi în șaptezeci când

și ai noștri se jucau același joc

pe pod la Felicia.

Lăsău, România. 22 august 2022