mama-mi tăt zâce să fac copii
că tră să fac copii
că ei îi trebe nepoți
de parcă îi făcut pă gît de rață
Nepoata Sâlvia a căzut la pat
demult vom fi uitat mirosul acestei veri târzii
e ca în romanele lui Rebreanu: începutul
e ca și sfârșitul.
De zici că îi făcut pă gât de rață
ori cineva o uitat să-mplânte cuțâtu-n grindă.
Nepoata Sâlvia o căzut la pat,
nu se mai ridică. Ieri am fost la ea
de i-am dus supă de laște - cu mama
care-mi tăt zâce să fac copii
că fără copii nu e sens pe lumea asta
că ei îi trebe nepoți
de zici că-i frică să nu murim cu toții
ăștia a lu Bujoara
ce-or fost chiaburi în interbelic.
S-au veștejit frunzele în nuc,
e-a cincea coasă, sau a șasea
Dumnezeu a coborât la nea Marcel în grădină
noi vom uita mirosul cornulețelor cu brânză
pe care mama le-a dospit pă trepți
cu pumnii:
să faci copii
că tră să ai copii
că-mi trăbă nepoți
Omori tăt neamu lu Rujița
(stră-stră-stră-stră bunică-ta)
care-o murit prin patruzeci
de-ai ei erau chiaburi în interbelic.
Nepoata Sâlvia îi la pat, nu să mai scoală,
I-am spălat tindeele de pe pereți
în mașina de spălat
(fără să știe mama)
Lăsău, România. 20 august 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu