Acasă, luminile s-au aprins deja în cimitire. Omenii se roagă și devin mai buni. Ouăle vopsite pentru Paște stau cuminți în cămările ticsite de mâncare. Și toată lumea așteaptă să se întâmple, din nou, minunea.
Gândurile mele de pace se îndreaptă spre casă, astăzi. Mi-e dor să fiu acolo între sute de lumini ținute în mâini la slujba de Înviere. Mi-e dor să simt cum primăvara face ca păpădiile să se deschidă aievea pe câmpurile pline cu flori.
Ce frumoasă trebuie să fie pădurea care împrejumuiește satul! Satul în care am copilărit și pe ulițele căruia mi-am plimbat, uneori tras, pașii spre școală.
Mi-e dor de trenul care oprea negreșit dimineața, devreme, în gara din Lăpugiu.
Mi-e dor de mine. De țara aceea frumoasă și calmă, de natura schimbătoare și sezonieră.
Dumnezeu să ocrotească satul și satele.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu