Dacă va fi ceva de găsit, vei găsi. Caută fericirea înăuntrul tău.
Dacă va fi ceva de văzut, vei vedea. Învață să te privești pe tine.
Dacă prezentul e nefavorabil, nu-i nimic. E timpul să crezi mai mult în tine.
miercuri, 20 decembrie 2017
miercuri, 13 decembrie 2017
joi, 7 decembrie 2017
Toți oamenii pe care îi vedem și pe care îi cunoaștem, toți oamenii care au fost cândva, care sunt și care se vor naște, suntem noi. Și, dacă iubim ceva la alții, este pentru că acel ceva există înăuntrul nostru. Și, dacă urâm ceva la ceilalți, este pentru că urâm acel ceva la noi.
În noi, toți, există o iubire infinită. Tot ceea ce ne-a legat vreodată, tot ceea ce ne leagă e iubirea. Mă deschid în fața tuturor lucrurilor care sunt și care vin înspre mine și mă las în brațele universului.
miercuri, 6 decembrie 2017
Sunt recunoscător pentru că trăiesc o altă dimineață în corpul meu.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru tot ceea ce vine înspre mine pentru că mă las în voia Universului și nimic din tot ceea ce se întâmplă nu e greșit.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru toate defectele și calitățile mele. Tot ceea ce am și dețin în suflet, minte și corp, sunt aici pentru ca eu să învăț constant.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru că sunt iertat și am puterea de a ierta, știind că toți oamenii pe care îi întâlnesc sunt EU.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru că sunt aici, în locul potrivit, făcând ceea îmi place, la timpul potrivit.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru sănătatea mea și pentru orice abatere de la ea care a fost sau care vine, și am încredere în puterea nemărginită a Universului de a-mi vindeca sufletul, mintea și trupul.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit și pe care îi voi întâlni. Cu toții au venit, au stat sau au plecat cu un scop și de la toți am avut și am de învățat.
Sunt recunoscător și mulțumesc pentru iubirea pe care o port în mine, pentru ajutorul pe care îl ofer și îl primesc oricui și de la oricine, pentru abudența care se revarsă deasupra-mi, pentu tot ceea ce mi să dă și mi se ia.
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.
marți, 5 decembrie 2017
Permite-ți să visezi pentru că visele devin realitate. Și nu privi în spate: în viață nu există regrete. Tot ceea ce faci în acest moment e ceea ce ești pregătit/ă să faci. Și locul în care pasul tău bate e cel corect pentru că aici trebuie să fii, în nicio altă parte.
Permite-ți să visezi pentru că visele sunt realitate. Și înlătură orice gând care te ține dincolo de orizontul fericirii. Ești și ai fost întotdeauna ceea ce ai crezut că poți deveni. Nimeni în locul tău nu poate să creadă, de aceea, pașii îi vei face singur/ă. Curaj. Nu există greșeli.
Și dacă e vreo zi în care viața ta se va schimba, e astăzi. Fii propria ta schimbare, fii propriul tău destin. E vremea să îți iei aripile în brațe și să îți spui că te iubești. Iubește-te nemăsurat și simte cum fiecare om este o altă jumătate a ta. Nu ești cu nimic mai prejos sau mai presus de nimeni. Ești aerul pe care îl respiri, ești ploaia care te-a făcut să alergi. Iubește și desprinde-te. Iubește-te ca să-i poți iubi pe ceilalți.
luni, 4 decembrie 2017
Unde e... departe?
E acolo unde velele se pierd după coama pământului? E acolo unde inimile au altă culoare, umbrele, alte forme?
Unde e departe? E acolo unde nu e încă astăzi? E acolo unde este deja mâine? E aici?
Aici e... departe? Și ce sunt eu dacă nu un fior care vibrează de undeva de acolo? Ce suntem noi, de fapt, dacă nu un punct pe linia orizontului?
Și cât de mic mă simt și cât de mare! Și câtă viață există în oameni, în fiecare dintre noi!
duminică, 3 decembrie 2017
duminică, 19 noiembrie 2017
E deja mâine în Thailanda
În doar câteva ore urmează să părăsesc țara și continentul european. Prin geamurile fumurii ale autocarului pe care l-am luat din Deva cu destinația Timișoara, pâlcuri de lumină vin și pleacă în încercarea lor de a agăța realitatea mată a unei nopți de noiembrie.
În spatele nostru, tot ceea ce conta vreodată, se disipă încet și se coagulează într-o singură amintire care se strânge continuu.
sâmbătă, 11 noiembrie 2017
Ceea ce urmează să scriu e pentru tine:
Nu știu cine ești deși ne cunoaștem dintotdeauna. Nu știu dacă drumul vieții tale e unul neted sau dimpotrivă, pietruit. Și, deși îți vine greu să crezi asta, eu te iubesc necondiționat și prin aceste cuvinte îmi pun toată energia în mâinile tale scriindu-ți că totul e bine.
Totul e bine, îți vine să crezi?
Viața ta, viața mea, e suma sentimentelor noastre. Dacă a fost vreodată cineva care te-a oprit din drumul tău spre fericire, a purtat un singur nume: tu. Pentru că tu ai puterea să schimbi din rădăcină propria ta existență. Chiar acum.
Tu ai tot dreptul divin de a fi fericit/ă. Ești tot ceea ce te-ai gândit vreodată că ai putea deveni. Ești propria ta șansă, propriul tău obstacol, ești toate visele pe care le-ai crezut și care au devenit realitate.
Poți afla adevărul despre cine ești doar atunci când îți acorzi răgaz și te așezi la o poveste cu tine însuți pentru că nimeni, nimeni nu poate să pășească în locul tău sau să simtă pentru tine.
Ai o putere nemărginită. Du-te și vorbește-ți. Uită-te înăuntrul tău și vezi, simte. Ești o ființă minunată, perfectă din toate punctele de vedere. Odată cu conștientizarea a ceea ce ești tu cu adevărat, vei începe să te iubești din nou.
Iar iubirea...
Iubirea e singurul mod de a spune Universului: Hei, sunt aici.
luni, 6 noiembrie 2017
Madrugada
E despre iubire în dimineața aceasta.
Fii bun/ă. Bunătatea din noi nu e nicicând suficientă. În momentul când ai convingerea că ești o persoană bună, greșești.
Fii împăcat/ă cu lumea. Pentru că toți oamenii pe care îi întâlnești sunt propria ta persoană în diferite circumstanțe ale vieții.
Fii senin/ă. Energia ta poate schimba cu un simplu zâmbet viața tuturor.
Visează. E gratis.
Ești deja ceea ce vrei să fii. Tu, simte!
Fără regrete. Pentru că nu e nimic greșit în tot ceea ce faci. Drumul tău e o contiună șlefuire a conștiinței.
Și dacă ai citit până aici, vreau să știi că te iubesc. Oricare ai fi tu. Ai încredere că iubirea vindecă timpul.
Fii bun/ă. Bunătatea din noi nu e nicicând suficientă. În momentul când ai convingerea că ești o persoană bună, greșești.
Fii împăcat/ă cu lumea. Pentru că toți oamenii pe care îi întâlnești sunt propria ta persoană în diferite circumstanțe ale vieții.
Fii senin/ă. Energia ta poate schimba cu un simplu zâmbet viața tuturor.
Visează. E gratis.
Ești deja ceea ce vrei să fii. Tu, simte!
Fără regrete. Pentru că nu e nimic greșit în tot ceea ce faci. Drumul tău e o contiună șlefuire a conștiinței.
Și dacă ai citit până aici, vreau să știi că te iubesc. Oricare ai fi tu. Ai încredere că iubirea vindecă timpul.
duminică, 5 noiembrie 2017
Satul.
E o duminică superbă de noiembrie. Satul se scaldă în primele conuri de lumină care lovesc cele din urmă bâlbâieli ale Dealurilor de Vest. Ceața se ridică domol ca o fetișcană care încearcă rochia de mireasă a mamei pentru prima dată, făcând pași mici, atemporali, prin fața oglinzii.
Pe ulițele șerpuite care au văzut năpârlindu-mi copilăria, noiembrie e doar un nume cenușiu care suflă frunze încoace și-n colo într-un dans continuu, milenar, al cărui solfegiu decojește destinele celor care, acum, înalță ofrande prin coșurile de fum ale sobelor. O mahmureală călâie se încolăcește alunecând pe ramurile despuiate ale copacilor ca un melc gigant care va înghiți până la urmă totul.
Eu.
Eu sunt gândurile mele pe care le las să zboare. Sunt toate semințele pe care le-am sădit cândva în mine.
Eu sunt propria mea iluzie și propriile mele așteptări. Sunt toate dorințele pe care le-am avut de-a lungul șlefuirii. Și, dacă a fost vreun obstacol în calea mea, acela am fost eu.
Eu sunt tot ceea ce ține de mine. Sunt deopotrivă apă și pământ, sunt bine și rău.
E o duminică superbă de noiembrie. Satul se scaldă în primele conuri de lumină care lovesc cele din urmă bâlbâieli ale Dealurilor de Vest. Ceața se ridică domol ca o fetișcană care încearcă rochia de mireasă a mamei pentru prima dată, făcând pași mici, atemporali, prin fața oglinzii.
Pe ulițele șerpuite care au văzut năpârlindu-mi copilăria, noiembrie e doar un nume cenușiu care suflă frunze încoace și-n colo într-un dans continuu, milenar, al cărui solfegiu decojește destinele celor care, acum, înalță ofrande prin coșurile de fum ale sobelor. O mahmureală călâie se încolăcește alunecând pe ramurile despuiate ale copacilor ca un melc gigant care va înghiți până la urmă totul.
Eu.
Eu sunt gândurile mele pe care le las să zboare. Sunt toate semințele pe care le-am sădit cândva în mine.
Eu sunt propria mea iluzie și propriile mele așteptări. Sunt toate dorințele pe care le-am avut de-a lungul șlefuirii. Și, dacă a fost vreun obstacol în calea mea, acela am fost eu.
Eu sunt tot ceea ce ține de mine. Sunt deopotrivă apă și pământ, sunt bine și rău.
sâmbătă, 28 octombrie 2017
Despre workaway project
Ruty este israelianca de 40 de ani care a stat la mine aproape două săptămâni și care a plecat astăzi către Alba Iulia, cu destinația Cluj-Napoca - Ucraina - Polonia etc. Proiectul pe site-ul căruia am un profil de gazdă este unul umanitar în care schimbul cultural și ajutorul pe care ți-l oferă cei care vin, sunt scopurile finale al experienței.
De la Ruty am învățat că am tot dreptul să spun nu. De fapt, toată lumea îl are, doar că nu îl folosim pentru că suntem coordonați de valori fundamentate de societate. Tot ea mi-a arătat ceea ce a învățat în Thailanda despre cum să-ți cureți nasul cu apă. E o senzație de disconfort în momentul în care apeși trăgaciul seringii iar apa trece dintr-o nară într-alta. Am avut nasul înfundat vreo două ore după asta, deci nu am mai încercat.
Lui Ruty îi place să gătească. Am mâncat pentru prima dată humus. Și am început să mănânc mai multă pâine pentru că îi plăcea să o plămădească ea și să o pună la copt în rel.
Pe Ruty o cam doare capul de la muzica mea. Psychedelics and liquid drum&base nu sunt genurile ei preferate. Am avut un schimb muzical materializat pe vibe-ul lui Voyage, voyage și a întregii epopei sonore ale anilor nouăzeci.
Pe profilul meu de pe workaway.com încă scrie că sunt profesor de franceză așa că Ruty se aștepta să exersăm în fiecare zi. Nu s-a întâmplat asta. În schimb, în două săptămâni mi-am ridicat nivelul de engleză și nu pentru că știu mai multe decât știam ci pentru că am exersat limba.
Povestea lui Ruty e povestea tuturor. Am încercat să îi spun, în tot acest timp, faptul că eu îmi doresc să îmi anihilez ego-ul. Ruty e de părere că ego-ul este ceea ce ne face diferiți și că nu e un nimic rău în avea un ego puternic.
Nimic nu e greșit, într-adevăr, Ruty. Totul e acolo unde e locul lui iar adevărul nu e decât o altă jumătate de minciună.
De la Ruty am învățat că am tot dreptul să spun nu. De fapt, toată lumea îl are, doar că nu îl folosim pentru că suntem coordonați de valori fundamentate de societate. Tot ea mi-a arătat ceea ce a învățat în Thailanda despre cum să-ți cureți nasul cu apă. E o senzație de disconfort în momentul în care apeși trăgaciul seringii iar apa trece dintr-o nară într-alta. Am avut nasul înfundat vreo două ore după asta, deci nu am mai încercat.
Lui Ruty îi place să gătească. Am mâncat pentru prima dată humus. Și am început să mănânc mai multă pâine pentru că îi plăcea să o plămădească ea și să o pună la copt în rel.
Pe Ruty o cam doare capul de la muzica mea. Psychedelics and liquid drum&base nu sunt genurile ei preferate. Am avut un schimb muzical materializat pe vibe-ul lui Voyage, voyage și a întregii epopei sonore ale anilor nouăzeci.
Pe profilul meu de pe workaway.com încă scrie că sunt profesor de franceză așa că Ruty se aștepta să exersăm în fiecare zi. Nu s-a întâmplat asta. În schimb, în două săptămâni mi-am ridicat nivelul de engleză și nu pentru că știu mai multe decât știam ci pentru că am exersat limba.
Povestea lui Ruty e povestea tuturor. Am încercat să îi spun, în tot acest timp, faptul că eu îmi doresc să îmi anihilez ego-ul. Ruty e de părere că ego-ul este ceea ce ne face diferiți și că nu e un nimic rău în avea un ego puternic.
Nimic nu e greșit, într-adevăr, Ruty. Totul e acolo unde e locul lui iar adevărul nu e decât o altă jumătate de minciună.
joi, 19 octombrie 2017
E o dimineață neîncepută, aici. Lumina încă face valuri în depărtate orizonturi și smulge culorile altor țări în fuga ei spre nicăieri.
Am înțeles că simpla acceptare a tuturor lucrurilor care vin înspre tine este nu doar un mod de viață, ci o împăcare totală. Astfel, prejudecăți crescute de timp și sentimente contradictorii sunt lăsate deoparte să înoate în alte mări de înțelesuri, în alte ceasuri cu limbi neșlefuite.
Cu toate astea, nimeni nu e mai presus de nimeni. Cu toții, acolo, într-un moment continuu, ca o flacără care arde într-o conștiință planetară, dizolvată în miliarde de entități singulare, iată.
Noi suntem lumină. Suntem lumină și întuneric. Suntem bine și rău. Suntem viață și moarte. Noi suntem nimic dar totul, nicăieri dar pretutindeni.
Mulțumesc pentru ceea ce suntem.
Am înțeles că simpla acceptare a tuturor lucrurilor care vin înspre tine este nu doar un mod de viață, ci o împăcare totală. Astfel, prejudecăți crescute de timp și sentimente contradictorii sunt lăsate deoparte să înoate în alte mări de înțelesuri, în alte ceasuri cu limbi neșlefuite.
Cu toate astea, nimeni nu e mai presus de nimeni. Cu toții, acolo, într-un moment continuu, ca o flacără care arde într-o conștiință planetară, dizolvată în miliarde de entități singulare, iată.
Noi suntem lumină. Suntem lumină și întuneric. Suntem bine și rău. Suntem viață și moarte. Noi suntem nimic dar totul, nicăieri dar pretutindeni.
Mulțumesc pentru ceea ce suntem.
Pentru fiecare trei pași înainte există unul înapoi.
În momentul când accepți, când te accepți, când te împaci cu tine, te împaci cu lumea, cu ceea ce vine spre tine într-un bumerang al gândurilor tale pe care le-ai trimis cândva.
Nu e nimic ce vrei să schimbi pentru că știi că ceea ce este, este pentru ca tu să faci pașii înainte. Apoi, să îi faci și pe cei care te readuc în vechile tale deprinderi. Nu e nimic de regretat, tot ceea ce este, este de simțit.
Mulțumesc pentru tot ceea ce vine înspre mine.
Mulțumesc pentru tot ceea ce pleacă de aici.
În momentul când accepți, când te accepți, când te împaci cu tine, te împaci cu lumea, cu ceea ce vine spre tine într-un bumerang al gândurilor tale pe care le-ai trimis cândva.
Nu e nimic ce vrei să schimbi pentru că știi că ceea ce este, este pentru ca tu să faci pașii înainte. Apoi, să îi faci și pe cei care te readuc în vechile tale deprinderi. Nu e nimic de regretat, tot ceea ce este, este de simțit.
Mulțumesc pentru tot ceea ce vine înspre mine.
Mulțumesc pentru tot ceea ce pleacă de aici.
duminică, 8 octombrie 2017
Ziua 5
00h45 :Astăzi a început în aceeași poveste cu ore mult prea tinere pentru a fi numărate. E, cred, unicul inconvenient al postului: nu am o fluiditate a somnului. Sunt mega obosit, casc aici de mut Polii.
Mi-a chiorăit stomacul! Iei! Cam târziu i-a luat să își dea seama că nu are ce rumega. A fost o dorință de foame îndeajuns de neînsemnată pentru a o ignora fluierând. Mama mi-a zis să-i promit că nu voi mai ține mult postul. I-am spus să-mi dea pace că mă simt mai bine ca oricând. Nu cred că ar fi indicat să îi zic că, de fapt, vreau să-l țin pe tot. E absurd pentru 99 la sută din populația Planetei ideea că poți supraviețui o lună și jumătate fără să mănânci. Era la fel de absurd și pentru mine, înainte să mă documentez timp îndelungat despre ceea ce o cură severă cu apă demineralizată înseamnă pentru corp, minte și suflet. Mă bucur atât de mult pentru că am făcut acest pas și pentru că îi dau corpului meu acest răgaz de a se reface, de a se vindeca de orice, repet, orice.
Odată cu alegerea de a nu mai fuma, de a nu mai consuma chestii nocive pentru corp, nimic cu aditivi, conservanți, nimic semi-preparat, nimic mort și... deocamdată, nimic nimic :) viața mea a luat un drum pe care nici nu l-am visat. S-au schimbat atâtea în bine, lucruri, senzații, gânduri și fapte pe care le credeam compromise.
Am putut. Poate oricine. Voință. Încredere. Motiv. Inițiativă.
cuvânt-cheie: Prezent
determinare: **********
mood: **********
energie: ********
ore dormite azi-noapte: 7
reacții și simptome: usturime pe trahee
apă : 3,8 L
Mi-a chiorăit stomacul! Iei! Cam târziu i-a luat să își dea seama că nu are ce rumega. A fost o dorință de foame îndeajuns de neînsemnată pentru a o ignora fluierând. Mama mi-a zis să-i promit că nu voi mai ține mult postul. I-am spus să-mi dea pace că mă simt mai bine ca oricând. Nu cred că ar fi indicat să îi zic că, de fapt, vreau să-l țin pe tot. E absurd pentru 99 la sută din populația Planetei ideea că poți supraviețui o lună și jumătate fără să mănânci. Era la fel de absurd și pentru mine, înainte să mă documentez timp îndelungat despre ceea ce o cură severă cu apă demineralizată înseamnă pentru corp, minte și suflet. Mă bucur atât de mult pentru că am făcut acest pas și pentru că îi dau corpului meu acest răgaz de a se reface, de a se vindeca de orice, repet, orice.
Odată cu alegerea de a nu mai fuma, de a nu mai consuma chestii nocive pentru corp, nimic cu aditivi, conservanți, nimic semi-preparat, nimic mort și... deocamdată, nimic nimic :) viața mea a luat un drum pe care nici nu l-am visat. S-au schimbat atâtea în bine, lucruri, senzații, gânduri și fapte pe care le credeam compromise.
Am putut. Poate oricine. Voință. Încredere. Motiv. Inițiativă.
cuvânt-cheie: Prezent
determinare: **********
mood: **********
energie: ********
ore dormite azi-noapte: 7
reacții și simptome: usturime pe trahee
apă : 3,8 L
sâmbătă, 7 octombrie 2017
Ziua 4
Ce frumos a fost azi!
Am făcut efort cât pentru o săptămână și nu, nu sunt obosit deloc. Uite, putem supraviețui fără mâncare. Și, paradoxal, avem de douăzeci de ori mai multă energie decât dacă am băga în noi tot felul de chestii la care zău, nu îmi stă capul. De fapt, nu mi-a fost foame deloc în tot acest răstimp, de la începutul postului. Secretul? Multă apă în prima zi, în continuare cât de multă se poate bea, o picătură de încredere și un motiv întemeiat. Dacă eu am găsit motivul, oricine îl poate găsi.
Cineva mi-a spus astăzi că nu se poate lăsa de fumat, darămite să nu mănânce. Cum să nu mănânce?!
-Uită-te la mine, te rog! Mă simt excelent. Tu ești obosită, eu nu. Tu mănânci și îți satisfaci pofta fizică, eu am renunțat la pofte. Eu pot. Vai, dacă eu pot, tu care ai făcut atâtea și care ai întâmpinat greutăți cu care eu, dacă m-aș fi înfruntat, pfff...
Sper că i-am dat acea fărâmă de încredere și am sădit ideea.
Îmi doresc atât de mult să fim cu toții bine, să încetăm cu diferențele, pentru că nu există diferențe fără asemănări, și nici pace fără războaie, bine fără rău, viață fără moarte. Hai să ne bucurăm de natură pentru că tind să cred că legătura pe care o formezi cu natura, în momentul în care ești în mijlocul ei, e în sine o vindecare. Noi toți suntem conectați și niciunul dintre noi nu e diferit față de altul, undeva la unison. Cu toții suntem 75 la sută apă. Cam ca și Planeta noastră a cărei conștiință materializată suntem. Ar trebui să ieșim din individualism și să privim lucrurile per ansamblu. În momentul în care mintea a acaparat viața, în detrimentul inimii, totul e o iluzie. Asta gândește un om care a renunțat de foarte puține zile la dorințe. Namaste, dragilor!
cuvânt-cheie: 528 Hz
determinare: **********
mood: **********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 6
reacții și simptome: nu
apă : 3,1 L
Am făcut efort cât pentru o săptămână și nu, nu sunt obosit deloc. Uite, putem supraviețui fără mâncare. Și, paradoxal, avem de douăzeci de ori mai multă energie decât dacă am băga în noi tot felul de chestii la care zău, nu îmi stă capul. De fapt, nu mi-a fost foame deloc în tot acest răstimp, de la începutul postului. Secretul? Multă apă în prima zi, în continuare cât de multă se poate bea, o picătură de încredere și un motiv întemeiat. Dacă eu am găsit motivul, oricine îl poate găsi.
Cineva mi-a spus astăzi că nu se poate lăsa de fumat, darămite să nu mănânce. Cum să nu mănânce?!
-Uită-te la mine, te rog! Mă simt excelent. Tu ești obosită, eu nu. Tu mănânci și îți satisfaci pofta fizică, eu am renunțat la pofte. Eu pot. Vai, dacă eu pot, tu care ai făcut atâtea și care ai întâmpinat greutăți cu care eu, dacă m-aș fi înfruntat, pfff...
Sper că i-am dat acea fărâmă de încredere și am sădit ideea.
Îmi doresc atât de mult să fim cu toții bine, să încetăm cu diferențele, pentru că nu există diferențe fără asemănări, și nici pace fără războaie, bine fără rău, viață fără moarte. Hai să ne bucurăm de natură pentru că tind să cred că legătura pe care o formezi cu natura, în momentul în care ești în mijlocul ei, e în sine o vindecare. Noi toți suntem conectați și niciunul dintre noi nu e diferit față de altul, undeva la unison. Cu toții suntem 75 la sută apă. Cam ca și Planeta noastră a cărei conștiință materializată suntem. Ar trebui să ieșim din individualism și să privim lucrurile per ansamblu. În momentul în care mintea a acaparat viața, în detrimentul inimii, totul e o iluzie. Asta gândește un om care a renunțat de foarte puține zile la dorințe. Namaste, dragilor!
cuvânt-cheie: 528 Hz
determinare: **********
mood: **********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 6
reacții și simptome: nu
apă : 3,1 L
joi, 5 octombrie 2017
Ziua 3
E a treia zi de post negru cu apă demineralizată ultrapură.
Aseară am avut bufeuri care nu au ținut mai mult de jumătate de oră. Dar, pentru că nu am mai întâmpinat asemenea stări, a apărut o leacă de îngrijorare. Am depășit pragul după care am dormit de la ora 21 până la ora 23. M-am trezit foarte fresh după două ore de somn deși în toată ecuația asta s-a cuibărit paradoxul. Mă uitam la mărturiile mai multora pe un forum destinat acestei aventuri și am înțeles că ceea ce fac acum nu purifică doar corpul fizic ci purifică și mintea, sinele și energiile.
Mi-am dat seama că nu corpul e cel activat de lipsa hranei, ci mintea. Ea nu mă lasă să dorm. Ea vorbește cu mine încontinuu și doar meditațiile o mai fac să tacă. În momentul de față îi judecă pe alții, le scoate ochii, rememorează evenimente care să stârnească ego-ul pentru că da, ego-ul flămânzește. Nu mai are de unde să își extragă energia creatoare de iluzii, acum că întregul meu corp nu îl mai bagă în seamă.
Mi-am mai dat seama de o chestie. Totul e conectat: respirațiile mele cu sunetul parchetului care se așează, zorii dimineții cu picurul care a alarmat fântâna, hotărârea mea inepuizabilă cu sutele de eșecuri din urmă și sunt contrariat de faptul că uite, pot trăi cu atât de puțin, cu acest deloc și culmea, acest lucru îmi deschide porii cunoașterii spre noi simțuri.
La urma urmei, suntem făpturi paradoxale. Eu, cel puțin, acolo mă identific. Dar trecerea de la dualitate la adevăr se poate face doar prin purificare. Și love. Pentru că sunt îndrăgostit de viață. Și acest fapt mă îndrumă spre mai mult, și mai multă abstinență, și mai multă determinare. Și mai multă speranță în prezent pentru că prezentul e unica formă de viață. I am about to discover something great.
cuvânt-cheie: VINDECARE
determinare: **********
mood: *******
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 2
reacții și simptome: usturime pe trahee (posibil suc gastric), gust dulce în gură
apă : 3 L
Aseară am avut bufeuri care nu au ținut mai mult de jumătate de oră. Dar, pentru că nu am mai întâmpinat asemenea stări, a apărut o leacă de îngrijorare. Am depășit pragul după care am dormit de la ora 21 până la ora 23. M-am trezit foarte fresh după două ore de somn deși în toată ecuația asta s-a cuibărit paradoxul. Mă uitam la mărturiile mai multora pe un forum destinat acestei aventuri și am înțeles că ceea ce fac acum nu purifică doar corpul fizic ci purifică și mintea, sinele și energiile.
Mi-am dat seama că nu corpul e cel activat de lipsa hranei, ci mintea. Ea nu mă lasă să dorm. Ea vorbește cu mine încontinuu și doar meditațiile o mai fac să tacă. În momentul de față îi judecă pe alții, le scoate ochii, rememorează evenimente care să stârnească ego-ul pentru că da, ego-ul flămânzește. Nu mai are de unde să își extragă energia creatoare de iluzii, acum că întregul meu corp nu îl mai bagă în seamă.
Mi-am mai dat seama de o chestie. Totul e conectat: respirațiile mele cu sunetul parchetului care se așează, zorii dimineții cu picurul care a alarmat fântâna, hotărârea mea inepuizabilă cu sutele de eșecuri din urmă și sunt contrariat de faptul că uite, pot trăi cu atât de puțin, cu acest deloc și culmea, acest lucru îmi deschide porii cunoașterii spre noi simțuri.
La urma urmei, suntem făpturi paradoxale. Eu, cel puțin, acolo mă identific. Dar trecerea de la dualitate la adevăr se poate face doar prin purificare. Și love. Pentru că sunt îndrăgostit de viață. Și acest fapt mă îndrumă spre mai mult, și mai multă abstinență, și mai multă determinare. Și mai multă speranță în prezent pentru că prezentul e unica formă de viață. I am about to discover something great.
cuvânt-cheie: VINDECARE
determinare: **********
mood: *******
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 2
reacții și simptome: usturime pe trahee (posibil suc gastric), gust dulce în gură
apă : 3 L
miercuri, 4 octombrie 2017
Ziua 2
Cea de-a doua zi a început mult prea devreme. La ora două fără douăzeci noaptea eram deja în picioare, cocoțat pe colțarul din living, cu o lavetă antipraf, ștergând de zor cărțile din bibliotecă. Întreaga activitate a durat o oră, după care m-am predat patului, nu înainte să beau o cană cu apă. De fapt, e un pahar de 200 ml.
Am citit undeva că în timpul detoxifierii organismului unul dintre semnele evidente ale acesteia sunt coșmarurile. Am visat vrute și nevrute: ba despre clătite cu ciocolată, ba cu foștii mei elevi care veniseră să îmi mănânce clătitele, a fost o înlănțuire incoerentă de vise care a sucombat într-un coșmar pe care nu mi-l mai amintesc.
La ora 4 și jumătate m-am trezit foarte fresh, ca și cum aș fi dormit un miliard de ani. Sentimentul a durat mai puțin de cinci minute. Am luat somn iar și iată-mă în picioare puțin după ora șase.
Toată ziua am trebăluit, nu am avut stare și nu am obosit deloc. În afară de faptul că mi se învârt ochii în cap, n-am nimic :)) E ca și cum jumătatea superioară a corpului vrea să doarmă dar cealaltă dă din picioare continuu. Explicația pentru senzația de oboseală a ochilor e că nu am prea dormit de când m-am apucat de post. Sper să o fac, însă, în noaptea aceasta pentru că m-am obosit suficient de mult.
Update:
Niciun fairytale nu e lipsit de personaje negative. Am experimentat ceea ce cred că a fost primul prag. L-am depășit prin meditație. Mulțumesc pentru acest lucru corpului meu care nu a dat ascultare unei stări de agitație profundă cu zvâcniri ale inimii, dureri de ficat, înțepături prin tot felul de locuri, toate începând cu puțin înainte de ora 9 seara și terminându-se într-o jumătate de oră.
Sentimentul de după criză e de nedescris. Mă bucur din plin de el. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.
cuvânt-cheie: AN'ANASHA
determinare: **********
mood: **********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 3
reacții și simptome: oboseală oculară, amețeală ușoară
apă : 3,8 L
Am citit undeva că în timpul detoxifierii organismului unul dintre semnele evidente ale acesteia sunt coșmarurile. Am visat vrute și nevrute: ba despre clătite cu ciocolată, ba cu foștii mei elevi care veniseră să îmi mănânce clătitele, a fost o înlănțuire incoerentă de vise care a sucombat într-un coșmar pe care nu mi-l mai amintesc.
La ora 4 și jumătate m-am trezit foarte fresh, ca și cum aș fi dormit un miliard de ani. Sentimentul a durat mai puțin de cinci minute. Am luat somn iar și iată-mă în picioare puțin după ora șase.
Toată ziua am trebăluit, nu am avut stare și nu am obosit deloc. În afară de faptul că mi se învârt ochii în cap, n-am nimic :)) E ca și cum jumătatea superioară a corpului vrea să doarmă dar cealaltă dă din picioare continuu. Explicația pentru senzația de oboseală a ochilor e că nu am prea dormit de când m-am apucat de post. Sper să o fac, însă, în noaptea aceasta pentru că m-am obosit suficient de mult.
Update:
Niciun fairytale nu e lipsit de personaje negative. Am experimentat ceea ce cred că a fost primul prag. L-am depășit prin meditație. Mulțumesc pentru acest lucru corpului meu care nu a dat ascultare unei stări de agitație profundă cu zvâcniri ale inimii, dureri de ficat, înțepături prin tot felul de locuri, toate începând cu puțin înainte de ora 9 seara și terminându-se într-o jumătate de oră.
Sentimentul de după criză e de nedescris. Mă bucur din plin de el. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.
cuvânt-cheie: AN'ANASHA
determinare: **********
mood: **********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 3
reacții și simptome: oboseală oculară, amețeală ușoară
apă : 3,8 L
Ziua 1
E undeva trecut de ora șase seara. Tocmai am împlinit 24 de ore de când m-am apucat de postul negru. Mă recunosc a fi un tip al extremelor. Dualitatea și paradoxul sălășluiesc în mine și îmi trag cu ochiul de prin zodii, mantre și obiceiuri. Extrema, în acest caz, s-a manifestat prin cei aproape patru litri de apă demineralizată pe care i-am băut în tot acest răstimp, o performanță stranie asemenea stărilor pe care le-am avut pe tot parcursul zilei. Și am avut parte de întreaga paletă de sentimente care, la urma urmei, într-un unison al înțelegerii, se bat cap în cap.
Energia este la cote maxime, azi-noapte nu am prea putut să dorm. Astăzi, m-am orientat spre orizontală crezând că îmi voi satisface nevoia unei sieste cu care eram dedat. Mnu! M-am învârtit ca un ... cui într-o căldare și am abandonat toată operațiunea, pus pe fapte mari de tipul curățenie & company. Ca să n-o mai lălăi, astăzi am făcut de toate și nimic. Pentru că pe ce am pus mâna, pe aia am lăsat-o după scurt timp de la inițiativă ca și cum cineva mi-ar fi injectat energizant continuu, în timp ce un cal mare alb dădea cu copitele în pereți, undeva în orice încăpere aș fi fost.
Am ieșit, așadar, în grădină. Am fost tentat să mănânc struguri. Apoi, am fost tentat să mănânc un strugure. Mi-am zis că , de! ce-oi fi pățind de la o singură boabă? Dar nu am mâncat și am trecut peste această aprigă tentație mai ușor de cum aș fi trecut prin fața Mc Drive-ului.
Meditațiile de astăzi s-u lăsat cu zbenguieli pe psychedelic trance, desculț, pe gresia bucătăriei.
cuvânt-cheie: MONA'OHA
determinare: **********
mood: ********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 5
reacții și simptome: nu
apă: 3,6 L
Energia este la cote maxime, azi-noapte nu am prea putut să dorm. Astăzi, m-am orientat spre orizontală crezând că îmi voi satisface nevoia unei sieste cu care eram dedat. Mnu! M-am învârtit ca un ... cui într-o căldare și am abandonat toată operațiunea, pus pe fapte mari de tipul curățenie & company. Ca să n-o mai lălăi, astăzi am făcut de toate și nimic. Pentru că pe ce am pus mâna, pe aia am lăsat-o după scurt timp de la inițiativă ca și cum cineva mi-ar fi injectat energizant continuu, în timp ce un cal mare alb dădea cu copitele în pereți, undeva în orice încăpere aș fi fost.
Am ieșit, așadar, în grădină. Am fost tentat să mănânc struguri. Apoi, am fost tentat să mănânc un strugure. Mi-am zis că , de! ce-oi fi pățind de la o singură boabă? Dar nu am mâncat și am trecut peste această aprigă tentație mai ușor de cum aș fi trecut prin fața Mc Drive-ului.
Meditațiile de astăzi s-u lăsat cu zbenguieli pe psychedelic trance, desculț, pe gresia bucătăriei.
cuvânt-cheie: MONA'OHA
determinare: **********
mood: ********
energie: **********
ore dormite azi-noapte: 5
reacții și simptome: nu
apă: 3,6 L
luni, 2 octombrie 2017
Nu există împăcare mai mare decât cu tine.
Mă iert de toate greșelile voluntare și involuntare. Mă iert de toată ura pe care am purtat-o vreodată cuiva, mă iert de invidie, de critică, mă iert de toată energia negativă pe care purtarea și cuvintele mele au pricinuit-o pentru că vreau și sunt pregătit să ofer iertare tuturor.
Îi iert pe toți aceia care mi-au greșit involuntar sau voluntar. Iert toată energia negativă invesită în cuvinte, gesturi, gânduri, fapte și o eliberez de toată judecata pentru că am iertat-o, poate pleca.
Aleg să trăiesc. Să mă bucur de fiecare zi. Aleg să înmagazinez în mine tot ceea ce e mai frumos. Aleg să împart, să unesc. Aleg să iubesc pentru că am înțeles: iubirea e singura cale spre adevăr.
Mulțumesc, mulțumec, mulțumesc.
Mă iert de toate greșelile voluntare și involuntare. Mă iert de toată ura pe care am purtat-o vreodată cuiva, mă iert de invidie, de critică, mă iert de toată energia negativă pe care purtarea și cuvintele mele au pricinuit-o pentru că vreau și sunt pregătit să ofer iertare tuturor.
Îi iert pe toți aceia care mi-au greșit involuntar sau voluntar. Iert toată energia negativă invesită în cuvinte, gesturi, gânduri, fapte și o eliberez de toată judecata pentru că am iertat-o, poate pleca.
Aleg să trăiesc. Să mă bucur de fiecare zi. Aleg să înmagazinez în mine tot ceea ce e mai frumos. Aleg să împart, să unesc. Aleg să iubesc pentru că am înțeles: iubirea e singura cale spre adevăr.
Mulțumesc, mulțumec, mulțumesc.
Până de curând am crezut că sunt ateu. Într-adevăr, a existat un drum pe care l-am parcurs și mulțumesc pentru acesta. Astăzi, drumul a ajuns la o răscruce iar eu am ales calea care cred de cuviință că mă va îndrepta spre sine.
M-am dezis de dumnezeu de mulți ani. Am crezut că nimic nu mă va face să regândesc sintagma. Poate am asociat prea mult ideea de dumnezeu cu ideea de biserică, de ortodoxie, penticostal, culte conduse de oameni care nu au înțeles nimic.
Dar, dumnezeu există. Eu sunt dumnezeu, tu ești dumnezeu, creația și creatorul sunt una.
M-am dezis de dumnezeu de mulți ani. Am crezut că nimic nu mă va face să regândesc sintagma. Poate am asociat prea mult ideea de dumnezeu cu ideea de biserică, de ortodoxie, penticostal, culte conduse de oameni care nu au înțeles nimic.
Dar, dumnezeu există. Eu sunt dumnezeu, tu ești dumnezeu, creația și creatorul sunt una.
joi, 28 septembrie 2017
Mulțumesc. Mulțumesc pentru că sunt aici, în locul în care mă aflu, fără scrupule, fără judecăți. Sensul meu e doar să fiu, să observ, să mă încarc, să mă descarc, să experimentez, să transmit mai departe frecvența pe care rulez.
Nimic din tot ceea ce fac nu e greșit. Nu a fost nicicând greșit pentru că tot ceea ce fac e modul meu de a duce la împlinire o altă etapă a conștiinței mele nemuritoare. Pentru că sunt nemuritor, la fel ca tine și tot ceea ce există în noi este rezultatul unificării materiei cu energia.
Suntem o parte din întreg iar întregul suntem noi. Neseparați decât de înțelegerea la care am ajuns, fiecare.
Nimic din tot ceea ce fac nu e greșit. Nu a fost nicicând greșit pentru că tot ceea ce fac e modul meu de a duce la împlinire o altă etapă a conștiinței mele nemuritoare. Pentru că sunt nemuritor, la fel ca tine și tot ceea ce există în noi este rezultatul unificării materiei cu energia.
Suntem o parte din întreg iar întregul suntem noi. Neseparați decât de înțelegerea la care am ajuns, fiecare.
marți, 5 septembrie 2017
vineri, 1 septembrie 2017
eu, tu și noi
Hei, tu, care citești aceste rânduri:
Deși, poate nu ești conștient/ă de asta, eu sunt o altă față a ta așa cum și tu ești o altă față a mea. Și, deși trăim realități diferite, nu e nimic diferit între noi doi. Pentru că noi doi, undeva într-un orizont al înțelegerii suntem unul.
Vreau să știi că te iubesc deși nu te cunosc și îți mulțumesc că exiști așa cum ești tu, oricare ai fi și, de aici, din realitatea propriei mele vieți îți dăruiesc ființa mea.
Deși, poate nu ești conștient/ă de asta, eu sunt o altă față a ta așa cum și tu ești o altă față a mea. Și, deși trăim realități diferite, nu e nimic diferit între noi doi. Pentru că noi doi, undeva într-un orizont al înțelegerii suntem unul.
Vreau să știi că te iubesc deși nu te cunosc și îți mulțumesc că exiști așa cum ești tu, oricare ai fi și, de aici, din realitatea propriei mele vieți îți dăruiesc ființa mea.
joi, 31 august 2017
Acum
E o după-amiază superbă. Umbrele soarelui coboară adânc în curtea împrejmuită și o melancolie cărnoasă mă poartă cu ani în urmă când nu înțelegeam atât de bine frumusețea toamnei.
Am înțeles. Am înțeles că va fi întotdeauna acum și că oriunde voi merge, voi fi aici. E ca și cum dacă aș cartografia întregul univers, noi toți - nici cât un vârf de ac - am sta îmbrățișați, deși ne despart kilometri, sensuri și păreri.
marți, 29 august 2017
duminică, 27 august 2017
Suntem avatari
Privește în jur. Tot ceea ce vezi e tot ceea ce simți.
Ești o infinitate de variante ale tale. Fiecare gând pe care l-ai avut, despre tine sau despre alții, e o mână care te ajunge dincolo de timp și care, creionată pe umărul tău, îți ghidează pașii către frecvența din care a luat naștere.
Dacă e ceva acolo, în nepătrunsul necunoscut, suntem noi cei care am fost, care am fi putut fi, suntem toți oamenii pe care i-am întâlnit, suntem propriile noastre vise, regrete și gânduri.
Ai încredere că poți fi cea mai bună variantă a ta.
Ești o infinitate de variante ale tale. Fiecare gând pe care l-ai avut, despre tine sau despre alții, e o mână care te ajunge dincolo de timp și care, creionată pe umărul tău, îți ghidează pașii către frecvența din care a luat naștere.
Dacă e ceva acolo, în nepătrunsul necunoscut, suntem noi cei care am fost, care am fi putut fi, suntem toți oamenii pe care i-am întâlnit, suntem propriile noastre vise, regrete și gânduri.
Ai încredere că poți fi cea mai bună variantă a ta.
luni, 14 august 2017
Mi-am dat seama că părerea despre sine influențează direct evenimentele.
Tot ceea ce regret se întoarce ca un bumerang, formând o buclă temporală. Nu e nimic de regretat cât timp nu e nimic greșit.
Ești exact acolo unde e locul tău. Conștiința îți cere să experimentezi ceea ce ai nevoie pentru a se șlefui.
Nu există concluzii. A trage o concluzie înseamnă a stopa procesul de șlefuire.
Și cel mai important: totul va fi bine!
Tot ceea ce regret se întoarce ca un bumerang, formând o buclă temporală. Nu e nimic de regretat cât timp nu e nimic greșit.
Ești exact acolo unde e locul tău. Conștiința îți cere să experimentezi ceea ce ai nevoie pentru a se șlefui.
Nu există concluzii. A trage o concluzie înseamnă a stopa procesul de șlefuire.
Și cel mai important: totul va fi bine!
sâmbătă, 12 august 2017
vineri, 11 august 2017
Suntem ființe supreme. Tot ceea ce există e perfect. Nu a fost nicicând vorba despre greșeală pentru că nimic nu e greșit. La urma urmei, acel tot divizat rămâne un întreg. Gândește-te că toți oamenii pe care i-ai văzut vreodată - în diferite circumstanțe ale vieții lor - ești tu. Suntem proprii noștri prieteni, proprii noștri dușmani, deși niciunul din cei doi termeni nu există. Tot ceea divide sau împarte, nu face altceva decât să se anuleze. Pentru că nu există bine și rău, frumos și urât. Acestea sunt stereotipiile dogmelor pe care societatea ți le-a implementat pentru ca tu să faci parte din mulțime. Nu. Aici nu e vorba despre cum să repari ceva, sau să construiești. Nu mai e nimic de construit, nimic de reparat. Pentru că tot ceea ce există deja, este perfect. Tu doar observă. E singurul lucru pe care poți să-l faci pentru a-ți recăpăta memoria nesfârșită a sinelui. Simte imensitatea prezentului și nu mai judeca. Folosește-ți creierul pentru a repune în vibrația corectă inima.
La mulți ani, mama.
La mulți ani, mama.
duminică, 29 ianuarie 2017
Flori
E anotimpul
în care mor bunicii.
Ca și cum
n-a fost nimic a lor.
în care mor bunicii.
Ca și cum
n-a fost nimic a lor.
De parcă n-ar fi existat
niciodată
doar umbra lor
din poartă
se mai vede
mirosul acelei amintiri
de vară
când nu ştiam că şi bunicii mor
că se duc
de parcă n-ar fi existat
deloc niciodată
tronc tronc tronc
au lovit cu sicriul
în tocul uşii
(ca să nu te mai întorci)
bunico
Abonați-vă la:
Postări (Atom)