***

 cât te-nalți în sus,

atât de mult cobori.

e ca-n romanele lu Rebreanu,

totu-i circular. Și-i toamnă,

mai oțâră să scot cartofii.

Noi ne facem bagajele să plecăm

care cea, și care hăiț.

E gata vara. Pentru că

orice început, are sfârșitul său.

Îi omenește să visezi,

îmi ziceai.

Noi alergam desculți și ignoranți

(ca-n romanele lu Rebreanu)

totu-i circular și-i toamnă,

uite:

se-ngălbenesc copacii în Târșeli.

E gata vara. Ne spunem la revedere

și plângem

că plecăm

care cea, și care hăiț

s-au copt prunele pă răzor

căpițele stau ciuci 

ca un câine ud

care se zgribulește

nimic nu ține pentru totdeauna,

îmi ziceai:

nici vara asta scurtă 

care a trecut.

Lăsău, România. 21 august 2022

Prima lecție

 Dac-o fi vreme bună,

mâine vom merge în târg la Bălata.

(Sau azi) În orice caz,

într-una din zilele astea.

Omul când îi înțelept, nu se răzbună:

Se retrage. Vă spuneam.

Ține minte, Maria!

 Dac-o fi vreme rea,

mâine vom merge în mănăstire la Fintoag.

Sau azi. În orice caz,

într-una din zilele astea.

Sau mâine, că-i duminică.

Și duminica nu să lucrează de fel,

vă spuneam.

Ține minte Patricia!

Și dacă nu sunteți siguri, copii

ce vremuri or fi mâine,

Să te socoți de șapte ori

înainte ca să faci o dată,

vă spuneam.

Ține minte, Carina!

Pentru că nu contează cât de mult

a plouat azi.

Să dea cu grindină

și tăt lași loc de bună-zâua.

Ține minte, Ioana!

Noi am uitat să-i întrebăm pe bătrâni

rețete și fețe din fotografii. 

Să nu uiți de unde ai plecat, copile.

Vă spuneam. Că roata se întoarce.

Ține minte, Petra.

Lăsău, România. 20 august 2022

Diaspora

Alin zice că toate poemele mele sunt triste,

că iar am făcut o românească:

din asta de jale.

De parcă tot neamul nostru de moți

s-ar prăpădi în exil.

Io fumez o țigară în cameră, sus,

ai mei îs cu Mircea și Marinela în bucătărie:

joacă cruce.

(Sau jucau prin nouășnouă.)

-Namaste! ne vor saluta când vom ateriza în Mumbai.

Ați ajuns, sau ați plecat, bă copii?

Pentru că tristețea n-a ajutat pe nimeni.

(Nici în poezie, nici în alte alfabeturi).

Și-atunci de ce toată drama asta?

Că iar am făcut o românească:

din asta de dor.

De parcă s-ar încovoia Carpații

de la zarva din vama Nădlac.

Io fumez o țigară, n-am treabă de de-astea.

- Xin chao, ne vor răspunde în Ho Chi Minh

când vom ateriza.

Ați ajuns, sau ați plecat, bă copii?

Alin zice că țara asta

e construită pe un butoi de melancolie,

că iar am făcut o românească

din asta de bocet.

De parcă Dunărea va seca pe toate cele trei brațe.

Io fumez o țigară la mine, sus.

N-am treabă de de-astea.

-Swasdi, se va auzi atunci când

vom lua barca către Koh Phangan.

Ați venit, sau ați plecat, mă copii?

Pașii noștri 

ca o sfoară, se vor întoarce pe fuior

înapoi acasă.

Lăsău, România. 20 august 2022

strănepoatele lu Zurgălău

deși nu ați avea cum să țineți minte,

astăzi ne-am jucat de-a v-ați ascunselea 

în curte,

la Ica (stră-bunica).

Patricia a numărat prima.

Sau Maria, nu mai știu sigur:

Unu, doi, trei, patru, cinci...

Io m-am ascuns în pivniță, jos

de parcă acolo n-ar putea să intre

timpul.

Carina suflă într-o vuvuzea,

e o vară târzie

nu vă veți mai aminti de mirosul ploii de azi.

Ioana a numărat prima?

(Petra e prea mică să numere):

Unu, doi, trei, patru, cinci ...

ne-am jucat ascunsea  la

Ica în curte.

Pe moșu Zurgălău nu l-ați prins voi, fete.

Io m-am ascuns pe-o laiță în șpaiț

doară o mai sta vara în tindă.

- Ptui, te-am scuipat! 

Nimeni nu se poate ascunde de timp

vă ziceam.

Oricum, nu vă veți mai aminti 

de sunetul vuvuzelei.

(sau ce-o fi fost ea)

Unu, doi, trei, patru, cinci,

le-am împrățit frățește

ca pe o amintire 

din vara lui 2022.

Lăsău, România. 20 august 2022

sfârșit de vară la Lăsău

 mama-mi tăt zâce să fac copii

că tră să fac copii

că ei îi trebe nepoți

de parcă îi făcut pă gît de rață

Nepoata Sâlvia a căzut la pat

demult vom fi uitat mirosul acestei veri târzii

e ca în romanele lui Rebreanu: începutul

e ca și sfârșitul.

De zici că îi făcut pă gât de rață

ori cineva o uitat să-mplânte cuțâtu-n grindă.

Nepoata Sâlvia o căzut la pat,

nu se mai ridică. Ieri am fost la ea

de i-am dus supă de laște - cu mama

care-mi tăt zâce să fac copii

că fără copii nu e sens pe lumea asta

că ei îi trebe nepoți

de zici că-i frică să nu murim cu toții

ăștia a lu Bujoara

ce-or fost chiaburi în interbelic.

S-au veștejit frunzele în nuc,

 e-a cincea coasă, sau a șasea

Dumnezeu a coborât la nea Marcel în grădină

noi vom uita mirosul cornulețelor cu brânză

pe care mama le-a dospit pă trepți

cu pumnii:

să faci copii

că tră să ai copii

că-mi trăbă nepoți

Omori tăt neamu lu Rujița

(stră-stră-stră-stră bunică-ta)

care-o murit prin patruzeci

de-ai ei erau chiaburi în interbelic.

Nepoata Sâlvia îi la pat, nu să mai scoală,

I-am spălat tindeele de pe pereți

în mașina de spălat

(fără să știe mama)

Lăsău, România. 20 august 2022

***

Câteodată, 

dimineața 

visul continuă.

Noi ne trezim invers:

din realitate în abstract.

E ca atunci când întorci o oglindă

ca să vezi dincolo de marginile sale.

Lăsău, România. 19 august 2022

Promisiune de 11 august

Mama mi-a promis că mai trăiește treizeci de ani

ca treizeci de rugăciuni care împing harăngul.

Cucu-i încă-n Cioacă, e devreme vara asta

ca un măr înainte de a fi mușcat prima dată.

Mama mi-a promis că mai trăiește treizeci de ani

ca treizeci de pizărăi în treizeci de trăistuțe. 

Luna lasă urme prin zăpadă. Și latră, sau scheaună.

Ceva de genul.

Mama mi-a promis că mai trăiește treizeci de ani

ca treizeci de uiegi de apă vărsate pe treizeci de ii.

Și că după treizeci de ani care vor trece ca treizeci de milenii

Alți treizeci de ani va mai cere. Pentru că mi-a promis.

Aș vrea ca totul să se măsoare în eoni.

Cucu-i încă-n Cioacă și e devreme. Mult prea devreme pentru griji.

La mulți ani, mamă. 57 de ani

Lăsău, România. 12 august 2022

Gorun

 până n-am plecat din țară

nu m-am putut scăpa de rate

așa ne ziceau bătrânii în față la Cal.

Și Deva asta, e, până la urmă

cât un sat asiatic. Pentru că orice vietnamez știe

cât de mare e Saigonul. Bătrânii stau pe bordura

fântânii arteziene și apa curge, anii trec

se duc, sau pleacă

nici nu mai știi cu-atâta globalizare.

pentru că până n-am plecat din țară,

nu m-am putut scăpa de rate

așa povesteau două românce 

în fața unui supermarket din Brescia

de zici că-i făcătură, să mor io!

Păi noi am fost prima generație 

care a emigrat. Ne-nveți tu pe noi?

Mașinile ies prin vama Nădlac,

anii trec, se duc 

sau pleacă, dracu mai știe

că mi-a expirat și buletinul

și până n-am plecat din țară

cum ziceam,

nu m-am putut scăpa de rate

așa își omorau șoferii timpul

pe autostrăzile Europei

cu discuții din astea care se complică

într-atât

de riști să crezi în tot felul de conspirații.

stațiile bârâie, anii vin și trec. Se duc.

Încotro, doar Dumnezeu știe.

pentru că numai cu ajutorul Lui 

m-am putut scăpa de rate.

Așa vorbeau două măicuțe,

în timp ce pictau în albastru mănăstirea Voroneț

prin 1488. De-ar ști el

Ștefan cel Mare și Sfânt că toate războaiele Moldovei

s-au rezumat la Avatar (2009).

Martirii mor, anii trec, se-ntorn, renasc:

doar cei care-au murit pot spune.

pentru că doar aceia și-au plătit ratele,

le zicea un trac

pruncilor înainte de culcare.

O, tu! Zalmoxis, spune-mi

câte comori au ascuns dacii

înainte să ajungă Traian?

carele trec, aurul curge, 

se duce, sau vine

cine să le mai bage în seamă 

pe toate?

Deva, România. 26 iunie 2022

toia

 ăsta-i ceva tipar: să uit chestii peste tot pe unde umblu prin sat

bebe face bâza că asta cu poezia e genetică

că și mișu făcea poezii pe vremea lui

ăsta-i ceva tipar: să nu vin câte cinci ani acasă

sau așa am ajuns noi ăștia de-acia?

n-ai zice că nu-s români la câți copii vezi la tăt pasul

ăsta-i ceva tipar sau e o simplă coincidență

ca un poem fără rime scris incorect

la maria o să-i pun vedere prima

chiar dacă n-am scris-o în vietnam

ăsta-i ceva tipar să nu le scriu oamenilor cu anii

și-apoi să apar așa dintr-o dată 

după câte vreo revelație de-a mea

bebe face bâza că asta cu poezia e genetică

mami mami mami, 

amelia zbiară din rădăcini

ăsta-i ceva tipar de-a lu toia sau te miri de pe unde

n-ai zice că nu-s români acasă 

ca or plecat cu toții, că s-or gătat

la câți copii vezi la tăt pasul

ăsta-i ceva tipar, sau e un jug de-l poartă călătorii

bebe face bâza că poezia asta nu merită nici un kilobyte

că nici caii lu sântoader nu să suie pă ea

dacă ar fi să o prindă pă drum noaptea

ăsta-i ceva tipar de la noi din borconi cătră grind

ați auzit bă copii? voi știți unde-i asta?

mami mami mami,

amelia zbiară din toate rădăcinile

hai 

mai las-o până-n toamnă c-o dai la grădiniță

ăsta-i ceva tipar, sau e doar din punct de vedere didactic 

(andreea râde) 

și bebe face bâza

Grind, România. 16 iunie 2022

Luna

Bună-mea zicea că imediat cum vede câte o mâță pe coama de la casă,

Luna începe să latre.

Cumva, e nedrept să scrii metafora asta înainte de a da o explicație credibilă imaginii per ansamblu. Deși, dacă e într-un vers, o frază, mai treacă-meargă.

Eram tineri, cu bunicii în viață, eram încă nepoți cu bunicii în viață.

Luna lătra și se suia cu ghearele pe ușa de termopan de la salon. 

E Luna care latră de fiecare dată când vede vreo pisică pe coama casei, îmi zicea bună-mea.

Nu-ți fie urât. Că nu-s strigoi. Sau hoți. Or caii lu sântoader.

E Luna. Ham, ham. Și zgârie pereții. Poate crede că le ajunge pe coamă. Sus.

Motanii treceau, mâțele torceau la lună plină, 

acolo, pe coama casei.

Ham, ham. S-au dus bunicii. Ham, ham. Taci, Luna.

Lăsău, România. 14 iunie 2022

Balada românului hoinar

Mamă, eu m-am dus în lume.

Peste mări, ca peste glume.

Printre spini, ca printre ramuri,

prin străini, ca printre neamuri.

Și-am ajuns departe, mamă:

De pe-o insulă, pe-o coamă.

De pe-o coamă, pe o stea,

am fost tot. Și nimenea.

De-am avut, de n-am avut,

de-a fost bine, de-a durut,

cine să le țină seama

comediilor și drama?

Drumurilor tortocheate,

cât de lungi, și cât de late;

Răsărituri ce-au apus,

câte zile s-au tot dus.

Fără țară, fără nume

am prins stelele-n cutume.

Și, cu sacu-așa în spate

am plecat, tată-ntr-o carte.

Ca un basm din altă lume

un se-neacă marea-n spume.

Și popoarele visează

Alte predicate-n frază.

Mamă, eu m-am dus în lume. 

Peste mări, ca peste glume.

Printre spini, ca printre ramuri,

prin străini, ca printre neamuri.

Și de am aflat ceva,

a fost timpul ce trecea.

Au fost ridurile tale

coborâte mai la vale.

A fost vina! Bat-o banii!

Că am fost plecat cu anii.

Tată, tu, și mamă: Eu.

Biblii către un alt zeu

de le faceți ca să zboare,

să ne-aducă din hotare.

C-am plecat copii de moți

Și ne-ntoarceam ostrogoți.

Madrid, Spania. 10 iunie 2022